Maţele din Obor

S-a umplut Oborul de mațe. Gata, Ignatul și Crăciunul. Mi s-a părut neîndurătoare priveliștea. Unde-i postul? Umflate mațe ce-și fac de cap! Sînt lîngă brînză, lîngă mere, totuna cu vreun pic de gogoșar ori trei verze. Nu te poți lipsi de ele. Și le și umflă negustorii. Și ele stau umflate. Nu dezamăgesc. Magazie pentru caltaboș, maț de cîrnat, mățișor de lebăr. Ăsta da Paradis impertinent, pentru ce-o veni. Mațul este necruțător. Îți taie cheful de post, dar și de porc. Se lăbărțează în conștiința ta, te taie în vintre. Invizibil, plecat din Obor, mă lucrează. Ce este mațul ăsta? Este din oaie, tot ce pare mai domol. Este pentru om, tot ce este mai închegat. Adună deliciile porcului. De ce s-o grăbi mațul? Cînd tai porcul, nu la el te gîndești. În­tîi, la pomană, rege e șoricul, regină e ceafa. Jupoi porcul și șoricul te ia cu țuică. Te așezi cu o bucată de gogoșar murat și ceafa ori șunculița îți sînt prietene perpelite-n jar. Ce dă buzna mațul ăsta? Ce se umflă, ce ne petrece? Și uite mîinile mățelarilor. Toate jilave, una fără ghiul. Iad de aur muls, slinos. Totul la un leu mațul. Mațul pe ziar, mațul pe linoleum, mațul nobil pe celofan, mațul furnică pe tejghea, mațul ghem pe piatră. Și strigăte uriașe: „Mațeeee!“. În toată hala înoți în strigăte de maț. Modest, pe un grătar, la ieșire, se coace un macrou. Doi lei. Cu mămăligă și mujdei, trei cincizeci.