WikiLeaks: Watergate electronic sau Cutia Pandorei?

WikiLeaks a publicat duminică o tranșă de cîteva zeci de mii de e-mail-uri din campania lui Hillary Clinton, candidata democrată la președinția SUA. Presa americană spune că aceasta urăște libertatea religoasă (are ce are cu catolicii) și e prea prietenă cu marea finanță de pe Wall Street pentru un candidat de stînga. Sau, dimpotrivă, că e victima unei conspirații în care sînt amestecați rușii. Care-i adevărul? Habar n-am, dar pot să vă povestesc cum se aliniază presa, în funcție de orientarea ideologică, raportat la e-mail-urile respective. Am răsfoit edițiile electronice a patru publicații importante din SUA, de la dreapta la stînga: Fox News, Washington Post, New York Times și USA Today. Primul site e al unei televiziuni, dar e vorba de cea mai cunoscută platformă cu orientare republicană, deci anti-Clinton. E drept, Fox News are o atitudine nuanțată în privința lui Donald Trump, care a fost repudiat și de o parte dintre politicienii și analiștii americani de dreapta.

În astfel de situații, WikiLeaks func­țio­nea­ză ca un declanșator, conform programului enunțat de fondatorul Julian Assange, care afirmă că orice selecție editorială e o denaturare a adevărului brut și rolul platformei de hacking e de a pune la dispoziție materialul obținut în integralitatea lui. Bineînțeles, în cazul a zeci de mii de e-mail-uri, publicul nu are cum să citească cu discernămînt o asemenea cantitate de informație, drept care presa clasică preia, în felul fiecărei publicații, ceea ce consideră a fi esențialul.

Începem cu Fox News, care la rîndul lui începe cu faptul nud: „WikiLeaks publică zeci de mii de e-mail-uri din campania lui Hillary Clinton“. După care Fox lovește în John Podesta, șeful de campanie al prezidențiabilei, care se plînge într-un e-mail că un musulman, și nu un alb a fost identificat drept ucigașul din masacrul de la Inland Centre, din 2015. E întortocheat pentru un enunț-bombă, dar Fox își confirmă reputația de a ști să apese foarte bine pe butoanele propriului public, pro-republican: conservatorii văd în democrați un număr de personaje care aplică un fel de discriminare inversă, în favoarea străinilor, și amenință valorile fundamentale americane prin influxul de imigranți. După care Fox face un lucru interesant: trece destul de repede peste alte posibile detalii incriminatoare, despre care s-a spus, măcar în primul pas, că nu există, pentru a ajunge la enunțuri de genul: „Suporterii și colaboratorii lui Hillary Clinton se tem de efectele pe care le ar putea avea scandalul WikiLeaks asupra Fundației Clinton“. Cu alte cuvinte, scandalul nu există, deocamdată, dar iată oameni din tabăra adversă care sînt deja anxioși în această problemă. Convingător, nu?

Ne mutăm tot în dreapta, dar într-un loc pe care l-am putea considera mai aproape de centru, adică spre Washington Post, unde găsim o incriminare veridică: „Hillary Clinton e o amenințare la adresa libertății religioase“, cu trimitere la referiri anticatolice din e-mail-urile publicate de WikiLeaks. Credința e, desigur, un obiect sacru pentru cititorii conservatori, iar un astfel de titlu poate sugera: „Azi se ocupă de minoritatea catolică, de mîine ar putea avea probleme cu noi, majoritatea (neo-)protestantă“. Dar poate fi vorba și de altceva: Donald Trump e mult în urma lui Hillary Clinton în rîndurile electoratului catolic, printre altele în urma unui diferend cu Papa Francisc. Propagandă? Nu neapărat, dar publicația extrage din mormanul de e-mail-uri subiecte relevante pentru cititorii/utilizatorii ei. La apariția e mail-urilor, John Podesta, autorul multora dintre ele, a reacționat dur, asociind staff-ul lui Donald Trump cu operațiunea lui Julian Assange. În treacăt fie spus, un alt mare ziar, britanic, dar cu o audiență uriașă în SUA, The Guardian, lansase teoria unui „triunghi“ Putin-Assange-Trump.

Celălalt mare cotidian american, New York Times, e unul de orientare moderat liberală și extrage din WikiLeaks cu totul altceva decît publicațiile de dreapta: „Lui Hillary Clinton îi plăceau operațiunile secrete care rămîneau secrete“, cu trimitere la politica belicoasă a acesteia din epoca în care a fost secretar de stat. A cărei eficiență o sugerează. NY Times nu e însă, în general, foarte iertător cu candidata, ci mai e preocupat de „strategia de răspuns în cazul unor proteste ale comunității gay“, pentru cazul în care un comentariu anterior, periculos, pe această temă al doamnei Clinton ar fi fost pus în discuție. Și mai ales: „Clinton evită critica directă a Wall Street-ului“ și: „Hillary Clinton, prietenoasă la evenimentele Goldman Sachs“, ceea ce e cu adevărat incriminator la adresa candidatei, pentru cititorii proprii. Aversiunea susținătorilor democrați față de marea finanță și corporații e binecunoscută.

Tot „pe stînga“ se află și USA Today, care enunță și el, în primul pas, titlul obligatoriu („E-mail-uri din campania lui Clinton“), dar interesant e cum e scris textul: de două ori în cuprinsul lui se menționează o posibilă colaborare cu rușii. Publicația continuă cu „Bizara alianță dintre WikiLeaks și Donald Trump“, în care afirmă, cam ca The Guardian, că lotul de e-mail-uri publicat duminică ar putea fi un „Watergate electronic“, cu democrații/Hillary Clinton în același rol al victimei, dar îi distribuie, în locul agresorului Nixon, pe ruși.

În cele de mai sus e vorba doar de cîteva titluri pescuite din numai patru publicații americane, de-abia a doua zi după publicarea e-mail-urilor. E însă suficient ca teoria lui Assange cu adevărul integral să se confirme. Problema e în ce măsură publicul va ajunge vreodată la acest adevăr în fața unor stive de e-mail-uri care necesită un studiu competent și îndelungat. 

P.S. Ironic, nici una dintre publicațiile menționate, prestigioase, nu ratează știrea că Pamela Anderson i-a făcut cadou lui Julian Assange o masă vegană. Dacă vă întrebați de ce, vă-ntreb și eu: ați vrea să știți detaliile? 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).