Voluptatea de a spune <i>ca la noi la nimenea</i>

Văicăreala este, fără îndoială, unul dintre sporturile noastre naţionale preferate. Cînd vorbim despre noi înşine, ca popor, sîntem tentaţi să ne aducem aminte numai de defecte (şi mulţi intelectuali au devenit vedete enumerînd trăsăturile negative pe care le descopereau, chipurile, în fibra "românului"). Ne-am obişnuit ca România să fie pe ultimul loc în mai toate clasamentele şi am ajuns să găsim chiar o voluptate în asta. Sîntem convinşi că la noi nimic nu funcţionează cum trebuie, că instituţiile îşi fac treaba prost, că oamenii sînt leneşi, neserioşi sau canalii, că totul pute. Comparaţiile cu alte ţări sînt întotdeauna în defavoarea noastră, iar vorba "ca la noi, la nimenea" a făcut o îndelungată carieră. De curînd, am fost în Polonia, într-o vizită de documentare organizată de Institutul Polonez, unde m-am întîlnit cu jurnalişti din presa culturală, scriitori, directori de instituţii culturale sau şefi de departamente care se ocupă de cultură, din primării şi ministere. Printre altele, am vizitat şi canalul cultural al televiziunii lor publice, TVP Kultura. Polonezii au, ca posturi de stat, TVP 1, TVP 2, TVP 3, TVP Sport, TV Polonia (un fel de TVRi, transmis în toată lumea prin satelit) şi TVP Kultura. Acesta din urmă funcţionează numai de un an şi ceva şi emite zilnic în medie o oră de producţii proprii (ştiri şi o dezbatere legată de actualitatea culturală), restul fiind emisiuni de arhivă preluate de la televiziunea-mamă. Pentru această grilă de program, la TVP Kultura lucrează 30-40 de angajaţi, împărţiţi pe departamente. Banii le vin din taxele pe care le plăteşte publicul pentru televiziunea de stat şi din reclame. În foarte rare cazuri, maximul de audienţă pe care l-a atins postul a fost 0.5 puncte de rating. La etajul 13 al clădirii unde se află televiziunea publică poloneză, m-am întîlnit cu directorul postului, cu şeful departamentului de ştiri şi cu PR-ul de la TVP Kultura. Directorul era cam aerian şi nu ştia mare lucru din ce se întîmplă în ograda proprie (îi întreba pe ceilalţi doi, care la rîndul lor ridicau din umeri), iar şeful departamentului de ştiri mi-a dat o probă de "profesionalism" jurnalistic cînd m-a întrebat, candid şi îngrijorat, cum abordăm şi rezolvăm problemele în Rom