Vedetizarea politicii

Dacă ar fi să ne luăm după oferta televiziunilor de ştiri de la noi (Antena 3, dar mai ales Realitatea TV), ar trebui să nu avem nici un dubiu că românii sînt de-a dreptul pasionaţi de politică, că le place să mănînce politică pe pîine la orice oră din zi şi din noapte. Te gîndeşti că ponderea subiectelor legate de politică trebuie să fie în legătură cu studiile de piaţă pe care, cu siguranţă, le-au făcut respectivele televiziuni. Şi astfel au ajuns la concluzia că asta cere publicul. În primul rînd, mă îndoiesc că televiziunile au studiat serios preferinţele telespectatorilor, pentru a ajunge la o astfel de concluzie, pentru a elabora strategii de programe. Televiziunile fac ce fac dintotdeauna: stau numai cu ochii pe audienţe. Iar, în cazul celor două posturi de care vorbim, fac eforturi să sară de la valori de sub un punct de rating şi destupă sticle de şampanie cînd ajung înspre două puncte. În al doilea rînd, ceea ce vedem vînturat pe aceste televiziuni nu prea este politică. E mai mult cancan politic, bîrfă de pe marginea şanţului despre ce fac sau cum sînt politicienii, picanterii parlamentare. Se vede treaba că jurnaliştii noştri ştiu să abordeze lumea, realitatea despre care trebuie să scrie, numai într-un singur mod - aşa cum o fac şi cu vedetele, marile noastre vedete dîmboviţene. Cine cu cine s-a mai cuplat, ce maşină scumpă mai are blonda X, unde a petrecut vacanţa de vară cuplul Y. Stilul acesta de jurnalism, adaptat la lumea politică, dă naştere unor discuţii interminabile în jurul declaraţiei unui personaj, aruncată pe holurile Parlamentului, transmisiuni în direct de la nu ştiu ce escapadă la cumpărături a preşedintelui sau de la şedinţele foto pe care le face cu mulţimile, aluzii despre amantlîcurile politicienilor cu nişte doamne care vor şi ele să parvină (sau au parvenit deja) în lumea politicii. În emisiunile de interminabile despicări ale firului în patru de la Realitatea TV sau Antena 3, nu politica este avută în vedere (sau, cum ar trebui, diferitele politici), ci politicienii. La noi nu se discută despre fenomene, programe sau strategii, ci aproape exclusiv despre persoane. Totul este personalizat. Pe de altă parte, toate discuţiile acestea despre politicieni sînt puse în scenă cu alţi politicieni. Unul dintre ei aruncă o piatră în lac, că nu are ce face, iar în studiou sînt chemaţi alţi trei-patru oameni politici, de la diferite partide, nu să scoată piatra (nici măcar asta!), ci să discute de ce a fost aruncată şi cum este cel care a aruncat-o. Iar politicienilor, mai ales din perspectiva alegerilor uninominale, le convine de minune un asemenea stil de presă. Cum nu programele sau analizele îi interesează pe jurnalişti, ci persoana vedetelor din viaţa politică, politicienii îşi fac campanie electorală, fără mari bătăi de cap. Ar fi mult mai complicat să vorbească despre soluţii sau strategii, decît să ne arate cît de simpatici, deştepţi şi glumeţi sînt ei. Deşi multe voci la televizor critică sistemul de vot uninominal tocmai din acest motiv, că promovează vedete care nu au nici o legătură cu politica, televiziunile numai asta fac. Astfel putem vedea, ca mare ştire de interes naţional, că Elena Udrea a dat cu mopul în nu ştiu ce sală de clasă şi că este expertă în mînuirea andrelelor sau o putem asculta pe Lia Olguţa Vasilescu cum interpretează, crispată, muzică populară din Ardeal (aşa cum s-a întîmplat acum cîteva zile, la o emisiune de la Antena 1). Sau putem să ne rîdem la glumiţele de cartier ale unor personaje ca Mădălin Voicu sau Florin Călinescu. Deşi nici Elena Udrea, nici Lia Olguţa Vasilescu nu sînt acolo unde sînt pentru a da cu mopul sau pentru a cînta muzică populară, amîndouă vor primi voturi pentru aceste cinstite îndeletniciri. Iar noi, electoratul, cu toate că nu o vom duce mai bine, măcar ne vom distra la bancurile spuse de aleşii noştri.