Valoare şi respect

A început revoluţia morală a societăţii româneşti. La 20 de ani după ieşirea din comunism, iată că apar voci care clamează nevoia de civilitate în spaţiul public şi cer o corectă aşezare a valorilor. Se întrevăd zorii unei noi Românii, cum nu am mai avut de mult. O Românie guvernată de respect, în care nonvaloarea este pusă la colţ şi sînt promovate modelele culturale. Am putea continua cu astfel de fraze înălţătoare pe mai multe pagini, mai ales că sînt în măsură să ne îmbărbăteze, să ne facă să ne simţim mai bine. Am găsit ceva asemănător în două manifeste, numite ca atare şi apărute " întîmplător sau nu " simultan pe piaţă. Unul susţine o aşa-numită "Mişcare de rezistenţă" a Jurnalului Naţional, altul " campania "Noi vrem respect" a Realităţii TV. Unul e format din propoziţii scurte, cu subiectul "noi": "Noi trebuie să rupem tăcerea. Noi trebuie să ducem România înainte. Noi nu vrem funcţii şi nici putere. Noi nu cerem nimic" etc. Altul e stufos şi semnat de Marius Tucă: "Jurnalul Naţional devine, azi mai mult ca ieri şi mîine mai mult ca azi, promotorul modelelor culturale. (...) Sîntem mai mult ca oricînd copleşiţi de nefiresc, de fenomene dăunătoare, care tind să devină normă: manele, playback şi cîntăreţi la laptop, piţipoance, cocalari, kitsch, corupţie, şpagă, politicieni şmenari sau curve politice, opţiuni electorale doar între rău şi mai rău, pseudovedete sau pseudomodele, mitocănie, tupeu, ipocrizie, ignoranţă (...) În faţa acestei ofensive, manifestul nostru pare prea puţin. Este nevoie de mai mult. E nevoie să fim mai mulţi" etc. În esenţă, cele două demersuri sînt lăudabile şi putem să ne facem că nu vedem raţiunile de marketing care stau în spatele lor. Iar Victor Rebengiuc, din clipul Realităţii TV este, ca întotdeauna, extraordinar. Dar... Nu ştim ce înseamnă "modele culturale" pentru Jurnalul Naţional, din moment ce Marius Tucă ne recita la televizor în fiecare seară, cîndva, cîte o poezie a marelui bard Adrian Păunescu. Nu prea vedem ce caută campania de regăsire a respectului la Realitatea TV, de asanare a discursului public, cînd tocmai această televiziune a contribuit, de ani de zile, la degradarea dezbaterilor prin aducerea pe platouri a tot felul de personaje numai bune să facă din politică circ. Cînd această televiziune i-a făcut analişti-vedetă pe unii ca Aurelian Pavelescu, Lavinia Şandru, Silviu Prigoană, Mădălin Voicu sau Adrian Păunescu (iată, ne întîlnim din nou cu acest personaj). Cînd această televiziune a instituit moda despicării firului în patru pe marginea unei declaraţii în doi peri spuse de un politician, a unei ziceri de tarabă care cerea în mod imperios un răspuns pe măsură din partea altui politician, din tabăra adversă, răspuns care trebuia la rîndul lui analizat şi tot aşa. Astăzi, Realitatea TV continuă să ne prezinte non-ştiri, cu nu ştiu ce personaj politic care s-a dus la Festivalul Sarmalelor, a îmbrăcat bundiţă şi a zis ceva "memorabil" de-acolo, dar din cînd în cînd spectacolul este întrerupt de un fade to black, pe care apare scris: "Noi vrem respect". În acest timp, vocea comentatorului ne spune în continuare ce fapte de vitejie a mai făcut personajul politic respectiv. Ai zice că la Realitatea TV se luptă două forţe şi că una, reprezentantă a binelui, încearcă să o bruieze pe cea rea, întunecîndu-i ecranul (sunetul, în schimb, nu i-l poate lua). Sau că avem de-a face cu o nouă formulă tip Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Nu sînt un intransigent care crede că faptele din trecut te caracterizează orice ai face. Consider că pot exista momente de cotitură, de revelaţie pe drumul Damascului, care să te transforme radical. Dar cum ar fi fost ca personajul care a trăit celebra experienţă pe acel drum al Damascului să fi rămas în continuare Saul prigonitorul, dar să se recomande şi drept Apostolul Pavel?