Top 5 cele mai stupide reclame

Rexona a inventat femeia cu clopoţei. Nu, clopoţeii nu indică enervarea sau iminenţa atacului, ci faptul că femeile dau din mînă. Un spot TV care promovează un deodorant ne spune că s-a făcut un experiment pentru a evidenţia de cîte ori se mişcă o femeie într-o zi. Prin urmare, unor nefericite li s-a pus o brăţară cu zurgălăi la mînă. Şi aşa vedem cum femeile clopoţesc, mai ceva ca Trahanache, cînd flutură mîna pentru a chema un taxi, cînd se dau cu rolele prin trafic şi chiar cînd se ţin de bară în mijloacele de transport. Credeţi că e doar o metaforă neinspirată? Ei, bine, nu! Publicitarii au ţinut să implementeze marele experiment cu zurgălăi, şi pe plaiurile noastre, şi au împărţit brăţări în staţiile RATB. „Comunicatorii“ ne oferă şi explicaţia acestei acţiuni, iar formularea lor e de-a dreptul delicioasă: „Brăţara cu clopoţei vine în susţinerea conceptului creativ prin care se doreşte reamintirea nevoii de protecţie Rexona ca urmare a numărului mare de dăţi în care ne mişcăm braţele pe parcursul unei zile“. Brăţara care „vine“ şi marele „concept creativ“ nu pot decît să ne umple de respect. Aşa stînd lucrurile, i-am făcut acestei campanii un loc în topul nostru, pe poziţia a cincea.

Pe locurile următoare se plasează trei reclame adresate celor pasionaţi de bricolaj şi, în general, meşterilor constructori. Se vede bine că publicitarii desconsideră profund această categorie profesională şi le adresează mesaje stupide, cam cum le vorbesc unii maturi bebeluşilor (crezînd că astfel se coboară la mintea lor).

Pe locul 4 se află un spot care promovează produsele Adeplast. Nişte meşteri merg în şir şi scandează un cîntec de marş al armatei americane. Versurile sînt însă româneşti. Ca, de altfel, şi fabrica – aşa cum ni se precizează cu mîndrie patriotică: „Adeplast am vizitat / Materiale-am încercat / Sînt produse româneşti / Cumpără şi nu greşeşti / Fabrica e cea mai tare / Altă ţară aşa nu are / Calitate garantată / Doar construcţii de durată“. Ce legătură are cîntecul armatei americane cu materialele de construcţii fabricate în România nu înţelegem. Şi, dacă totuşi se găseşte o legătură absconsă, de ce e nevoie şi de nişte versuri idioate?

Tot pe versuri stupide – dar de data asta, vezi bine, stupide în mod asumat – se bazează şi campania pentru produsele Dedeman, ocupanta locului 3 în topul nostru. Cei de la agenţia McCann Erickson s-au gîndit probabil că vor da lovitura dacă vor arunca pe piaţă sloganuri ca „Tare-mi place dragostea / De-aia-ţi cumpăr o vopsea“, „Eşti aşa cuceritor / Că-ţi ofer un polizor“ sau „Dragostea-i fundamentală / De-aia-ţi cumpăr o centrală“. Adică unde dai şi unde crapă! Poezioare din acestea putem să facem şi noi: „Creativu-i un artist / Dar mai bine-i textilist“. Desigur, n-am găsit altă rimă.

Pe locul 2, o altă reclamă la o firmă de materiale de construcţii (Baumax), o altă dovadă a inteligenţei celor din advertising. Un cetăţean se trezeşte cu un omuleţ ca de LEGO, care-i spune: „Şi Dunărea a fost pîrîu la izvoare, cumpără-ţi şi tu o baie mare“. Observăm că publicitarii se dau în vînt după alăturările absurde în versuri. Absurd care, iată, ajunge să le submineze şi gîndirea logică – căci Dunărea nu doar „a fost pîrîu la izvoare“, ci este tot timpul astfel.

Pentru locul întîi al topului nostru, părăsim lumea constructorilor şi intrăm în cea a bancherilor. Credeţi că publicitarii îi preţuiesc mai mult pe aceştia? Am zice că nu, dacă ne-am lua după dialogul aberant dintr-un spot Bancpost: „Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?“, spune o funcţionară de bancă. Îi vede pe cei doi clienţi aşezaţi în faţa ei şi are un moment de ezitare: „Din nou?“. Unul din cei doi clienţi: „Am dori să deschidem un...“ Un al treilea client, în picioare, îl întrerupe: „Sprechen Sie Deutsch? Parlez-vous français? Italiano?“ La care, funcţionara se luminează la faţă, îi răspunde în engleză („Aaa, sure!“) şi începe să turuie ceva despre nu ştiu ce depozit. Pentru ca, la sfîrşit, clientul trei să spună „Aaa, nice! Mulţumesc!“.

După acest florilegiu de creaţie publicitară, nu ne rămîne decît să constatăm, pentru a nu ştiu cîta oară, că sîntem într-adevăr ţara lui Eugen Ionescu. Cea care l-a inspirat.