Top 3 cele mai slabe reclame

Pe locul 3 avem o reclamă mai veche, de anul trecut, dar care încă mai poate fi văzută pe micile noastre ecrane. „Eu Becel inima tatălui meu. Eu Becel inima iubitei mele. Eu Becel inima mămăiţei mele. Tu inima cui iubeşti?“ Becel e o margarină, iar margarina, precum ştim, este unul dintre cele mai nocive alimente. Ei bine, Becel e promovată, nici mai mult, nici mai puţin, ca un fel de medicament şi recomandată chiar celor cu afecţiuni coronariene. Asta pentru că are în compoziţie Omega 3 şi Omega 6. Pe lîngă acestea, însă, dacă citeşti ingredientele de pe o cutie de margarină Becel, găseşti şi „uleiuri vegetale şi grăsimi vegetale interesterificate, emulsifianţi (mono- şi digliceride ale acizilor graşi, lecitină), conservant (sorbat de potasiu), aromă, colorant (betacaroten)“ sau „acizi graşi saturaţi“. Despre „grăsimile vegetale interesterificate“ găseşti la manual că „sînt vinovate de producerea unor tulburări ale metabolismului grăsimilor din plasma sanguină umană“. Numai bune, deci, pentru cei cu colesterol şi cu depuneri pe artere. Dincolo de problema morală, similară cu promovarea unor ţigări ce fac bine celor care au cancer pulmonar, reclama în sine suferă de grave afecţiuni ale creativităţii. Înţelegem unde bat publicitarii – Becel = „a iubi“ –, dar ce idiot sună! Şi, apoi, cum poţi să iubeşti un organ – că e al tatălui, al iubitei sau al mămăiţei? O şi văd pe puştoaică cum strînge cu foc inima mămăiţei în braţe, aşa cum strînge ursuleţul de pluş. Hotărît lucru: reclama aceasta la Becel este bună doar să se facă parodii antibăsesciene după ea (parodii de care e plin Internetul, de altfel). „Eu Băsel inima mămăiţei mele...“ – şi apare bunicuţa Iliescu.

Pe locul 2 în topul nostru se află tot ceva legat de inimă: „Farmacia inimii Catena“. I-am auzit mai întîi pe Sebastian Papaiani cum vrea să trăiască mai mult, pe fetiţă cum vrea să nu mai strănute, pe cîntăreaţa pop Nico cum cere o tabletă de iubire (deşi tableta albastră este pentru domni trecuţi), iar pe Stela Popescu cerînd, cu o voce dogită, „o doză de ceva, puterea de-a spera“, de parc-ar fi făcut reclamă la droguri. Apoi a apărut şi un Arşinel jalnic, în travesti, pe lîngă dansatoarele de la Teatrul de revistă. Astă-vară, Arşinel i-a luat locul lui Papaiani şi ne-a cîntat partea cu „vreau să trăiesc mai mult“, în timp ce ne arăta peştele pe care tocmai îl prinsese în undiţă – peşte care, adică, îşi cam dădea duhul. Nico cerea tableta de iubire, în timp ce se ungea cu cremă de soare, iar Stela Popescu căuta veşnica ei doză de ceva în grătarul cu mititei. Acum, cea mai nouă ispravă a publicitarilor aflaţi în slujba Catenei e cea cu Nico, pe post de profesoară, care-l arată unor copii pe Eminescu şi spune „Mihai Eminescu: poetul tuturor românilor“. Urmează „Muzeul Ţăranului Român: muzeul tuturor românilor“, „Ştefan Luchian: pictorul tuturor românilor“ şi, desigur, „Catena: farmacia tuturor românilor“. Oare sărmanul Eminescu ce-o zice că e pus să joace într-o reclamă aşa de penibilă? Pe el l-o fi întrebat cineva dacă vrea să se asocieze cu farmacia Catena? Dar pe Luchian? În data de 11 octombrie 2011, CNA a analizat această reclamă şi singura neregulă pe care-a găsit-o e că scrisul de la finalul spotului e prea mic şi, deci, ilizibil.

Pe locul întîi avem un new entry, din campania „Cotnari, vinul de aur“. Nicolae Guţă, îmbrăcat în Ştefan cel Mare, cîntă o manea cu refrenul „Bea Cotnari şi poţi fi rege / Bum, ţupa, ţupa, / Şi alt vin nu mai alege / Bum, ţupa, ţupa, / Cotnariul e vin de aur / Eşti emblemă şi tezaur“. Şi mai spune Guţă: „Dar Cotnari cînd am gustat / Jur că am rămas blocat“. Cînd am văzut zilele trecute reclama la TV, prinsă din fuga telecomenzii, jur şi eu că am rămas blocat. Şi nu aveam nici un vin Cotnari prin apropiere. După aşa o experienţă extremă, jur că nu voi avea nici pe viitor.