Televiziunea şi Puterea

Televiziunea înseamnă putere, poate cea mai importantă în zilele noastre, aşa că Puterea a încercat dintotdeauna să se folosească de ea. Să ne amintim că prima acţiune a tinerei noastre democraţii a fost ocuparea televiziunii şi transmiterea de mesaje în direct către populaţie, prin vocile lui Caramitru sau Dinescu. Ceauşescu pierduse controlul încă din acel moment: nu ai acces la televiziune " asta înseamnă că nu mai exişti, că eşti deja mort. Apoi, am avut ceea ce s-a numit "Revoluţia în direct". Să ne amintim, de asemenea, cum îl înfăţişa televiziunea pe Ion Iliescu, în 1990, drept omul providenţial al naţiunii şi "un preşedinte pentru liniştea noastră", în timp ce protestatarii din Piaţa Universităţii erau "golani", "drogaţi" şi "vînduţi puterilor străine". Dacă televiziunea afirma aceste lucruri înseamnă că asta era realitatea, căci ea are forţa de a crea realitate prin simpla rostire, ca Dumnezeul Facerii. Cei care se află în fruntea bucatelor sînt conştienţi de extraordinara putere pe care-o are televiziunea şi încearcă prin orice mijloace să deţină controlul asupra ei. Dacă nu pot să o controleze, atunci mai bine să nu existe, căci ce funcţionează independent de ei se poate întoarce împotriva lor. Este cazul, în zilele noastre, al televiziunilor din Republica Moldova. Posturile care nu sînt aservite Puterii sînt desfiinţate. La sfîrşitul lui 2008, Consiliul Coordonator al Audiovizualului de acolo a refuzat să prelungească licenţa PRO TV în Republica Moldova. CCA-ul "fraţilor de peste Prut" a declarat că licenţa postului de televiziune nu poate fi prelungită, deoarece a fost eliberată în baza vechii legi a audiovizualului. Adică au găsit o scuză ridicolă, să nu pară un act discreţionar. Totul trebuie să mimeze legalitatea. Dacă e vorba de lege, PRO TV a contestat în instanţă refuzul CCA de prelungire a licenţei. Dar suprize, surprize: Curtea de Apel a respins acţiunea. Legea o invocăm de fapt în glumă, legea e aia pe care o facem noi! Vi se pare o realitate dintr-o altă lume " cea a ţărilor cu o parodie de democraţie? Vi se pare că aceasta este o stare de lucruri de care noi ne-am dezbărat de mult? Cam în aceeaşi perioadă cînd aflam, de la agenţiile de ştiri, că tribunalul basarabean considera că nu e nici o problemă cu ridicarea licenţei PRO TV Moldova, găseam şi următoarea ştire: "Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea Rodicăi Culcer de reintegrare în funcţia de director al Direcţiei de Ştiri şi de efectuare a menţiunilor corespunzătoare în cartea sa de muncă. Curtea de Apel Bucureşti a mai decis că sînt nefondate şi susţinerile salariatei Rodica Culcer privind o încălcare a libertăţii de exprimare prin reorganizarea realizată. Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Bucureşti a mai stabilit că nu se poate vorbi despre o reorganizare disimulată a SRTV, efectuată în scopul îndepărtării salariatei Rodica Culcer din funcţia de director al fostei Direcţii de Ştiri ca urmare a difuzării în cadrul Jurnalului de pe postul TVR 1 a materialului cu cazul Remeş-Mureşan. Dimpotrivă, instanţa de recurs a statuat că reorganizarea a fost motivată de auditul intern întocmit anterior reorganizării, care releva serioase disfuncţionalităţi operaţionale la nivelul fostei Direcţii de Ştiri condusă de Rodica Culcer, menţionează TVR". Şi aşa mai departe, cu bla-bla-urile de rigoare, pe limba lor gri-păsărească. Prin urmare, nu s-a făcut un abuz " Doamne fereşte! ", ci s-a acţionat în spiritul corectitudinii şi al legii. Băieţii noştri sînt ceva mai finuţi, dar, pînă la urmă, acţionează la fel şi animaţi de aceleaşi resorturi ca fraţii lor de peste Prut. Alexandru Sassu, omul pus în fruntea TVR să vegheze ca televiziunea să slujească Puterea, ştie ce face, iar justiţia serveşte cu devotament cauza. Acum să ne reamintim recenta vorbă de duh a parlamentarului democrat Cezar Preda: "TVR face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii!"... Ce-am mai putea adăuga?