Telespectatori cu blog
Deşi la noi blogging-ul nu e aşa de dezvoltat ca în alte părţi şi această activitate încă nu s-a transformat într-o industrie, putem spune că blogosfera românească este destul de bine conturată şi întîlneşti în cadrul ei destule voci demne de luat în seamă. Există bloguri de profesionişti, create de obicei pe lîngă instituţiile de presă, dar şi bloguri de "amatori", non-profit - nu mai puţin interesante şi pe care găseşti comentarii serioase şi foarte aplicate. M-am oprit la acestea din urmă pentru că m-a interesat ce spun simpli telespectatori (de cele mai multe ori anonimi, ascunşi în spatele unui nickname) despre ceea ce văd la televizor. După cum se va vedea, comentariile lor sînt la fel de pertinente ca acelea pe care le putem citi în presa propriu-zisă, cu semnăturile la vedere. De exemplu, Andressa (
) a postat de curînd pe blogul ei un text despre reclamele pe care le putem vedea în pauzele publicitare şi despre clişeele în limita cărora publicitarii noştri îşi gîndesc producţiile şi publicul căruia li se adresează: "La TV, reclamele (indiferent de produs) sînt pline de aceleaşi personaje obosite. ŤOameni obişnuiţi» - precum detergentul. Dacă o treime din reclame sînt despre pensii private acum, o altă treime sînt despre bere, iar acestea din urmă ne arată numai Ťgaşca» şi Ťbăieţi la bere». Eu înţeleg că berea se consumă Ťîn grup», dar aş vrea să mai văd şi altceva. Nu doar prieteni de nedespărţit şi invariabil o Ťglumiţă» (nereuşită). (...) Reclamele TV ne arată o Românie care-şi ia loganuri, bea bere şi merge des la bancă. Bleah! Vreau şi eu ceva aspiraţional, reclame în care se întîmplă şi altceva, apar şi altfel de oameni, nu numai obosiţii ăştia care au nevoie de credite şi beau bere la pet. Om fi aşa, nu vreau să aud teorii despre publicitate, pur şi simplu aş vrea să văd altceva în reclame, să mă simt şi eu bine cînd mi se bagă pe gît un spot în mijlocul filmului. (...) Mă simt neglijată. Fac parte dintr-o categorie socială complet neinteresantă pentru vînzătorii de... orice. Părerea mea nu contează. Eu nu sînt... Dorel". Are dreptate Andressa? Eu, care de asemenea nu mă identific cu Dorel, consider că are foarte mare dreptate. Un alt comentariu la obiect îl găsim pe blogul lui Vidal, computeatralis (vidal.weblog.ro). De data aceasta, vizat este postul Realitatea TV şi pretenţia acestuia că face o televiziune responsabilă: "Realitatea TV a ratat din nou ocazia de a fi acea televiziune responsabilă care ţipă ea că e. Dar nu e. Am constatat asta şi din felul în care a prezentat ştirea despre tîrgul de textile de la Bucureşti, făcînd din secţiunea de blănuri evenimentul central şi gîfîind de încîntare în jurul blănurilor de la zece la o sută de milioane bucata. Probabil considerentul a fost strict... Ťjurnalistic» (sau aşa cum crede, în general, presa română că trebuie să se facă ea, presa). Unde e suma mai mare, deci mai spectaculoasă, acolo ţopăim şi noi. Şi ne facem că nu luăm în seamă (ori poate habar n-avem, ce dacă sîntem televiziune de ştiri!) tendinţa mondială de descurajare a consumului de blănuri naturale. Ei, la naiba, noi am fost sărăcuţi prea multă vreme, să vină blănurile la noi! Să vină şi SUV-urile ultrapoluatoare! Să vină toată opulenţa mizerabilă (sic!)... Ce ne pasă nouă de ecologie, de fondul cinegetic, de alte asemenea prostii? Avem dreptul, că am suferit de lipsuri o jumătate de secol!". Unii încă mai cred că blogurile sînt o simplă joacă fără nici un fel de valoare sau greutate, o variantă electronică a jurnalelor fetelor de pension, în care acestea îşi povesteau trăirile sensibile, un spaţiu al grafomanilor de tot felul. Există, e-adevărat, foarte multe bloguri şi aşa. Dar, printre acestea, găseşti destule în care se face pur şi simplu o presă de bună calitate. Exemplele de mai sus o dovedesc cu prisosinţă.