Teatrul absurdului la Iaşi

Ați văzut, poate: înregistrarea postată pe Facebook de regizorul Andrei Dăscălescu, în care un jandarm ieșean vrea să amendeze niște actori pentru că au tulburat liniștea publică într-o piață a orașului, jucînd o piesă care conținea și injurii, a făcut înconjurul Internetului și a ajuns și la știri, la televizor. Îți vine să rîzi de te prăpădești. Dar e cazul? Piesa se cheamă Huooo și a fost jucată în piață fiindcă zilele trecute s-a desfășurat la Iași Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr. În textul originar, o profesoară de română săracă se ia la harță cu un jandarm și, atunci cînd acesta îi întocmește un proces-verbal, se-apucă să-i corecteze greșelile de ortografie. Dar ceea ce s a întîmplat după reprezentația stradală a ilustrat perfect zicerea lui Shakespeare că lumea întreagă e o scenă. Un jandarm real, curățel, a apărut în piață și s-a apucat să explice actorilor din piesă că au tulburat liniștea publică huiduind și vorbind urît. Actorii și ceea ce par a fi un număr de spectatori s-au indignat și au început să îi explice jandarmului că e vorba de artă și nu de un miting neautorizat sau de niște cetățeni care strigă porcării în piața mare, pur și simplu. Înregistrarea, care strînsese luni seară, la o zi după postare, vreo 210.000 de vizionări și 2900 de distribuiri, redă peste opt minute de discuții în contradictoriu, în care jandarmul nu vrea să se lase convins că o piesă de teatru e o piesă de teatru, că spectacolul are aprobare și că nu poate amenda un actor pentru ceea ce spune și face personajul lui: e ca și cum l-ai judeca și condamna la moarte pe Robert Carlyle fiindcă l-a interpretat pe Hitler în The Rise of Evil. Actorul, probabil cel care jucase jandarmul din piesă, refuză să îi dea jandarmului real datele personale și este susținut imediat de o doamnă avocat care îi explică omului legii că actorul e un „prepus“, care îndeplinește lucruri stabilite de o altă persoană (autor, organizator) și, eventual, la aceștia ar trebui mers. Degeaba.

Sau nu? Pînă la urmă, gazetarul ieșean Florin Ghețău scrie în Jurnal virtual că personajele au scăpat fără amendă, iar jandarmii au fost în cele din urmă prelucrați de organizatori cu privire la diferența dintre realitate și ficțiune. „Poate se apucă jandarmii să facă și cronici de teatru“, bombăne indispusă Oltița Cîntec, directoarea festivalului, în concluzie. Cu alte cuvinte, vise ale unor avangardiști ca Peter Brook, care și-au dorit să implice publicul în spectacol, alături de actori, s-au îndeplinit, dar pe dos. Personajele au fost luate drept oameni reali. Surprinzătoare, în plus, sînt politețea și felul articulat de a se exprima de care dă dovadă jandarmul căpos, care ține neapărat să amendeze pe cineva, cu o beretă purtată pe o ureche, cu distincție de detectiv dintr-un desen animat. Atunci cînd avocata scoate Constituția, omul cu beretă recită din Legea 61. Cînd o spectatoare exasperată spune: „Sînt și eu un fuckin’ cetățean!“ (scuzați cuvîntul în engleză, nu avem cum să-l ocolim), jandarmul își înghite replica și răspunde după o ezitare: „Doamnă, vorbiți corect românește!“ Dar tocmai asta îți taie pofta de rîs. Jandarmul respectiv e, probabil, raportat la standardele instituției din care face parte, un tip instruit, care știe ce are de făcut. N-arată a milițian sau torționar, ci, cel mult, a inspectorul Clouseau. Problema nu e el, ci înseși standardele. Avem o lege și niște cutume de aplicare care duc la ceea ce e, în ciuda aspectului hilar, o încălcare brutală a dreptului la libera exprimare. Din nou, nu a fost vorba de un miting neautorizat sau de niște oameni puși pe provocat, ci de o reprezentație stradală. Și totuși, în România, cea care l-a omorît pe Ceaușescu acum 26 de ani, apare un tip cu un chitanțier de amenzi. Politicos și democratic (aparent), se-apucă să argumenteze că trebuie să sancționeze pe cineva. Dacă instituțiile statului ar avea ceva numit coeficient de inteligență, Jandarmeria n-ar trece nici testele pentru preșcolari, la modul cum a funcționat de astă dată. Partea proastă e că, spune aceeași directoare a festivalului, comandantul Jandarmeriei „a înțeles, apoi a rîs și el“. Mai lipsește o primă pentru zel profesional, pe numele omului cu bereta pe o ureche. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Foto: Andrei Dăscălescu