Succesul lui Călinescu
Dintre toate prognozele media care mi s-au adeverit, cel mai tare mă bucur de revenirea lui Florin Călinescu la Românii au talent, fiindcă predicțiile pe care le poți face la noi sînt de regulă negative. În cazul lui Călinescu a fost pe dos, iar după mai multe episoade, putem vedea și de ce.
Înainte ca sezonul să înceapă, Adevărul mă întreba dacă Florin Călinescu mai poate face față rigorilor televiziunii din ziua de azi, la 15 ani după finalul legendarei Chestiunea zilei de pe PRO TV. Am spus atunci că singurul pericol care-l paște pe Călinescu e să nu fie prea bun pentru Românii au talent, în care e doar unul din cei patru jurați, față de formatele de o oră, două ore a căror locomotivă era în trecut. Călinescu a intrat pe post proaspăt și cizelat și, cum se spune în engleză, a furat show-ul. Cum a făcut asta?
Sub faptul, vizibil, că e fundamental și din nou amuzant, Florin Călinescu are darul de a remarca altceva decît evidentul în prestațiile invitaților, pentru a formula judecăți mereu surprinzătoare și în același timp adecvate. Știind că realitatea din reality show-uri e totdeauna construită într-un anumit grad (iar talent show-urile sînt un subgen de reality television), Călinescu reușește să nuanțeze și răul, și binele incluse în premisele filmării. De exemplu, după un tenor-dansator care cîntă bine o arie celebră, ceilalți jurați sînt extatici, dar el pufnește amabil, într-un testimonial: de ce mai și dansează, dacă e și tenor? „Cîntă operă pînă la capăt și poate ai să iei locul întîi!“ Atunci cînd un puști face un cover impecabil la Maroon 5, Călinescu tace pur și simplu între țipetele încîntate ale celorlalți și își manifestă aprobarea pur și simplu cu o bătaie paternă pe obraz și o strîngere de mînă.
Dar, dincolo de tăceri, omul nostru și-a construit o paletă diversă de reacții. Tip verbal prin excelență, reușește să tragă după el juriul, iar apoi și prezentatorii, într-un cor de țipete à la Tarzan, după un moment al unui rapsod popular care și-a construit prestația penibilă pornind de la omul-maimuță. Calitățile de instigator și hoț de show ale lui Călinescu se văd într-un dialog despre o dansatoare pe nume Marusia, care se distinsese prin datul excesiv din fund. Dialog care merită transcris și analizat:
Călinescu: Marusia, eu am apăsat primul fiindcă eu am o vîrstă și nici nu mă mai ține inima să văd așa ceva… Nici mobilitatea mîinii nu mă mai ține să…
Rădulescu: Nu, nu, se-alintă Florin, eu sînt convinsă că Florin, la cum îl știu eu, duce-un număr pîn’ la capăt, dar…
Călinescu: Un număr da, dar atît!
Bartoș, din culise: S-a intrat în teoria relativității!
Călinescu: Hai să votăm. Ăăă, Andi nici nu poate vorbi, că are mîna lipită de… de pupitru, da.
Rădulescu: Eu cred că pentru tine, pentru demnitatea ta de dansatoare și de copil…
Călinescu: Eeee, hai, mă, de unde-ai scos cuvîntul ăsta, „demnitatea“? Noi sîntem la prezidiul congreselor?
Rădulescu: Deci, o să spun foarte direct: e vulgar!
Călinescu: Nu e vulgar! Nu e ora și locul potrivit!
Rădulescu: E vulgar! Nu are legătură cu dansul!
Călinescu: Nooo, nu se poate!
Andra: Nu! Ai vrut să faci dancehall și nu ți-a ieșit.
Călinescu: Dance ce?
Andra: Dancehall. E un stil acuma de dans. Da’ ai făcut numai o anumită…
Rădulescu: Vezi, Florine, vezi? Și tu trebuie să mai înveți!
Călinescu: Dancehall…
Smiley, din culise: Eu la vals mă pricep.
Călinescu: Sper s-apară două călugărițe cu… niște indulgențe. Andi?
Moisescu: Îmi pare rău, de la mine nu!
Călinescu: Ah, ce ipocrit! (Rîsete) Mihaela?
Rădulescu: Marusia, din tot sufletul, nu!v
Călinescu (către Andra): Zi, zi…
Andra: Nu, și de la mine nu.
Călinescu: Zi, că uite, Bartoș și cu Smiley nu se mai pot desprinde…
Andra: E, o faptă bună am făcut pentru băieți, am lăsat momentul pînă aproape de final. Deci răspunsul este nu.
Călinescu: Da’ totdeauna, cu băieții, e bine să-i lași pînă la final. (Rîsete) Îmi pare rău, răspunsul este nu.
Discuția are în esență doi participanți, Mihaela Rădulescu și Florin Călinescu. Călinescu o provoacă pe cea dintîi cu o aluzie, iar Rădulescu înghite momeala, sărind peste cal cu cel mai transparent eufemism posibil la televizor („mai poate-un număr“), pentru ca apoi să treacă-n registrul pompos, cu replica despre demnitate. Călinescu o ridiculizează, după care Rădulescu dă cu bîta-n baltă definitiv pomenind despre vulgaritatea dansului după ce vorbise de „numere“.
Pîn-aici, ar fi fost suficient, dar Călinescu nu se lasă: dansatoarea nu e vulgară, e inadecvată la ora respectivă și la televizor, încasează lejer faptul că nu știe ce-i acela dancehall și, în fine, cere voturile de la restul juriului, trăgînd concluziile. „Ca la congrese.“
Juriile de talent show au întotdeauna cîte un mascul alfa, iar pînă la apariția lui Călinescu, la Românii au talent acesta a fost, oricît de ciudat sună, Mihaela Rădulescu. Cu un Andi Moisescu astenic prin definiție și o Andră modestă și ea la modul definitiv (vezi obsesia sancționată și de prezentatori pentru „piele de găină“), Călinescu nu are a se război decît cu expresionismul previzibil, din topor, al Mihaelei Rădulescu, pe care îl stîrnește, pentru a capitaliza ulterior momentul. Totul, la modul mucalit, evitînd agresivitatea verbală și păstrîndu-și rolul de bătrînel de treabă, înțelegător cu lipsurile concurenților și, eventual, polemic numai cu colegii jurați.
Ceea ce face Călinescu în panelul de la Românii au talent e oricum altfel decît inocent, dar creează o dinamică reală într-un juriu mai plicticos, previzibil și lipsit de nuanțe decît echivalentele lui din marile piețe TV. Pînă acum, juriile talent show-urilor din România au fost create din animale prăsite în ograda proprie și e remarcabil (nu în sensul bun) faptul că un Mihai Petre a reușit nu numai să se perpetueze prin cîteva, dar să obțină și un transfer la concurență. De cîte ori un outsider ca Brenciu sau Chirilă a fost cooptat, acesta a produs surprize.
Înapoi la Călinescu, oricare-ar fi fost problemele personale pe care le-a avut după 2001 (și acestea au existat, cu adevărat, din nenorocire), sezonul actual de Românii au talent arată ce poate face un entertainer de calibru într-un format bine construit și bine executat. Am nu doar motive să cred, ci și informații, că semifinalele, transmise live, fără tăieturi de montaj, îi vor da lui Călinescu ocazia să se dezlănțuie. Iar dacă în toamnă Chestiunea zilei reapare la PRO TV, așa cum se vorbește, s-ar putea să ne convingem cu totul că Florin Călinescu a fost multă vreme, vorba lui, altundeva decît „la ora și în locul potrivit“.