Scrisoare de amor
Dragă Domnule Felix, Deşi numele meu conspirativ este Otilia, vă mărturisesc că nu mi-aţi fost simpatic dintotdeauna. Vă vedeam din cînd în cînd la televiziunile dumneavoastră, în cadrul ştirii zilnice despre nu ştiu ce mare brînză a mai făcut Partidul Conservator, şi credeam că sînteţi un tip bonom, bleguţ şi - fie-mi scuzată exprimarea - cam umanist. Se vede bine că sînt tînără şi încă mai am multe de învăţat de la un cadru cu etatea şi experienţa dumneavoastră. Apoi am văzut două emisiuni care mi-au relevat adevărata dumneavoastră personalitate - de bărbat puternic, aprig, ferm şi patriot. E vorba de cele două emisiuni în care v-aţi enervat - cea a lui Robert Turcescu şi cea a Gabrielei Vrânceanu-Firea, unde aţi intervenit prin telefon. Cînd urlaţi bărbăteşte că în notele informative pe care le-aţi semnat aţi fost un adevărat patriot îmi venea să vă îmbrăţişez, nu alta!... Am închis ochii şi, ascultîndu-vă, mi-am imaginat cum trebuie să fi fost cînd anchetaţi elementele duşmănoase... Nu vă ascund că am simţit un fior de plăcere aşa de intensă, cum numai generalul Vlad mi-l mai oferea. V-am văzut cu ochii minţii cum urcaţi, temerar, pe stîncile Vîrfului Omu, cum vă întîlniţi cu bubulii lui Pavel Coruţ şi cum meditaţi împreună cu ei pentru binele acestei patrii. Cum vă desprindeţi cu greu din atitudinea contemplativă şi vă duceţi la datorie, să anihilaţi duşmanii care ne pîndesc fără de odihnă. Cum dejucaţi planurile diabolice ale spionilor nemţi care vor să treacă trădătorii peste graniţă. Apoi, cînd v-aţi făcut public dosarul de la CNSAS - o altă lovitură de maestru! Excelentă pentru inducerea în eroare a duşmanului. Că dumneavoastră n-aţi fost Felix, ci Dorin. Că n-aţi fost cadru de-al nostru, ci urmărit de noi. Că am încercat să vă racolăm, dar că n-am reuşit şi că dumneavoastră n-aţi făcut altceva decît "să daţi ţeapă Securităţii". (Ca orice băiat cu ochii albaştri, aveţi, desigur, umor cu carul...) Că nu aţi ştiut că firma la care lucraţi înainte de â89 era a Securităţii (şi - perfect! - nici o vorbă că ea alimenta conturile lui Ceauşescu). Că nu aţi fost urmăritor, ci disident, iar disidentul Mircea Dinescu - securist cu acte-n regulă. Poate că ar fi fost bine, pentru bulversarea inamicului, să băgaţi şi chestia cu "am dinamitat sistemul din interior" - dă bine întotdeauna în astfel de situaţii... Dar nu vă învăţ eu pe dumneavoastră, pentru că văd că vă descurcaţi de minune. Excelent şi felul cum i-aţi învăţat pe cei de la Antenă să-şi facă meseria! Mai întîi - un material despre publicarea dosarului, cu voce din off şi cîteva intervenţii ale lui Sergiu Andon (plus memorabila replică a dumneavoastră "de-acum mă puteţi numi Dorin!"), fără nici o informaţie despre ce conţine dosarul; apoi, pentru un aer de obiectivitate, i se dă scurt cuvîntul lui Dinescu, care e introdus cu "Mircea Dinescu comentează în stilul lui consacrat...", pentru ca în final să se acorde un amplu spaţiu secţiunii pe care altădată o numeam "telegrame de adeziune". "Politicienii din tot spectrul politic îl felicită pe Dan Voiculescu pentru gestul făcut" - urmată de o serie de declaraţii montate magistral. Frumos!... Parcă mă cuprinde şi acum nostalgia pentru "oamenii muncii de la oraşe şi sate, strîns uniţi în jurul Partidului..." S-au descurcat, deci, bine băieţii de la Antenă. Nu ştiu însă dacă aţi fost informat de emisiunea lui Gîdea, de pe Antena 3, din aceeaşi seară. Gîdea - precum îl ştim -, băiat bun şi ascultător, care nu iese din vorba dumneavoastră, îl întreabă pe Cristoiu ce părere are despre publicarea dosarului. Iar Cristoiu, vrînd să o facă pe şmecherul, iese din tiparul de "telegramă de adeziune" şi o scaldă. Păi se poate una ca asta?! Adică vrea şi cu slănina-n pod şi cu sufletu-n Rai?... La noi nu ţine! În fine, închei aici, cu speranţa că această scrisoare va fi începutul unei frumoase şi tovărăşeşti prietenii. Iar dacă nu vreţi să vă zic Felix, ci Dorin, nu-i nici o problemă. După cum ştiţi, Otilia preferă, pînă la urmă, domnii mai pascalopoli - copţi şi cu ceva cheag. Ne-am putea întîlni, la o cafea, în apartamentul din Calea Moşilor?