România în care te întorci

După ce ţi-ai obişnuit plămînii, chiar şi doar timp de două săptămîni, cu aerul curat, reîntoarcerea la aerul îmbîcsit şi prăfos nu e deloc plăcută. După ce trăieşti puţin în mijlocul unei societăţi mature şi aşezate, revenirea la năbădăile unei societăţi pubere, cum e cea de la noi, nu are cum să-ţi cadă bine. În fine, asta e, n-ai ce face! Cele două săptămîni de concediu petrecut pe alte meleaguri, în care mi-am luat o necesară pauză de România, s-au terminat şi am revenit într-o ţară încinsă. Am dat drumul la televizor, să văd ce se mai întîmplă, şi mi-am dat seama că lucrurile sînt exact aşa cum le-am lăsat.

Văd la ştiri părinţi inconştienţi care-şi ţin copiii de doi-trei anişori la plajă la orele amiezii şi care n-au auzit de creme de protecţie, îmi sînt arătaţi la televizor fluturaşi de chenzină de luna asta, în care salarii de 600 de lei scad la 300, aud despre profesori care sînt retribuiţi ca măturătorii, despre cadrele sanitare care se duc în număr mare să muncească în străinătate, despre spitale care nu mai au medicamente. În timpul acesta, politicienii români fac ce ştiu ei mai bine: unii descoperă amuzaţi cît de rău e în ţara asta, alţii vin cu aberante „soluţii salvatoare“. Din prima categorie face parte un Berceanu, ministrul Transporturilor, care se minunează de gropile de pe Transfăgărăşan şi face glumiţe pe seama lor („Mi-am rupt maşina pe Transfăgăraşan, l-aş fi înjurat pe ministru dacă nu eram eu“); din a doua categorie – un Radu Mazăre, primarul Constanţei, care propune să adoptăm un alt brand de ţară – „frumuseţea româncelor“ – şi să transformăm România într-un paradis al turismului sexual pentru arabi şi ruşi („Să vindem imaginea pe care-o avem cea mai bună în România, şi anume fetele frumoase, agrementul şi distracţia“).

Dincolo de mizeria generală, avem parte de chermeze numai bune să ne crească mîndria naţională, cum e Ziua Marinei, unde, desigur, politicienii sînt nelipsiţi, gata să-şi afişeze posturile lor pline de importanţă şi să ţină discursuri sforăitoare. Cu ocazia asta, apar şi huiduieli, iar vajnicele noastre televiziuni de ştiri se îngrămădesc să titreze: „Băsescu huiduit de Ziua Marinei“. Altfel, aceiaşi „invitaţi în studio“ pe care-i ştim dintotdeauna analizează teribilul incident, întorc pe toate părţile absenţa lui Boc sau a Elenei Udrea de la festivităţi sau se înfoaie-n pene cum ştiu ei mai bine. Desigur, se imaginează păuni, dar sînt cel mult nişte curcani care reacţionează gălăgios la orice fluierat. Dacă ţi s-a luat de vorbării politice şi vrei altceva, televiziunile noastre stau la dispoziţia ta şi te informează prompt „care este secretul frumuseţii celui mai rîvnit burlac din România – Cătălin Botezatu“ sau, la ştirile sportive, cum îi merge relaţia Biancăi, „fosta lui Bote“, cu nu ştiu ce fotbalist...

Aceasta e România în care vrei să revii? Dacă ar fi aşa, trebuie să fii masochist să vrei să te întorci într-o asemenea ţară ca o glumă proastă. De fapt, aceasta e partea de Românie cea mai vizibilă şi mai gălăgioasă, cea pe care ne-o bagă pe gît televiziunile. Din fericire, mai există şi altceva.

Negăsind, duminica trecută, nimic la televizor demn să fie văzut, am căutat pe Internet. Şi, pe site-ul TVR, la „Înregistrările săptămînii“, am dat de o ediţie a emisiunii Profesioniştii (ascunsă bine printre tot felul de „Românii balneare“, „Românii turistice“ sau „Doi care doinesc“). Era o emisiune dată în reluare, în care invitată era Mariana Mihuţ. O persoană fermecătoare şi discretă care, la întrebarea Eugeniei Vodă cum se face că popularitatea ei este cu mult sub valoarea şi talentul ei, a răspuns: „Eu nici nu ţin să fiu populară cu orice preţ. Şi nici nu ţin să fac toate tîmpeniile din lume şi să apar la toate televiziunile... Nu mă interesează!“ Deşi pare tot mai greu de crezut, există şi o Românie a bunului-simţ.

Ei bine, în astfel de ocazii – rare – afli de ce te întorci, totuşi, în ţara asta.