România electorală
Pe parcursul campaniei pentru primul tur al alegerilor locale, Agenţia de Monitorizare a Presei a analizat informaţiile politice difuzate de cele mai urmărite şase televiziuni în principalele lor jurnale de ştiri şi articolele prezentate de primele patru cotidiene din România. (Au fost monitorizate ediţiile tipărite ale publicaţiilor Adevărul, Evenimentul zilei, Jurnalul naţional şi România liberă şi ediţiile principale de ştiri ale posturilor de televiziune Antena 1, Antena 3, Prima TV, PRO TV, Realitatea TV şi TVR 1.) Analiza arată că, asemeni alegerilor europarlamentare din toamna anului trecut, alegerile locale din acest an s-au desfăşurat în umbra preşedintelui Traian Băsescu. Ca şi atunci, pe parcursul actualei campanii electorale, şeful statului a fost cel mai mediatizat personaj politic, cu 102 apariţii în ştirile TV şi 165 în presa scrisă. Traian Băsescu a reuşit să-i eclipseze în bună măsură pe principalii candidaţi la Primăria Bucureştiului - cei mai vizibili candidaţi înscrişi în cursa pentru alegerile locale -, a iniţiat cele mai multe atacuri, a fost cel mai criticat de jurnalişti şi a diluat, prin intervenţiile sale, temele propuse de candidaţi. Bucureşti, în centrul atenţiei. Devansată cu aproape două săptămîni de aventura candidaturii lui Sorin Oprescu, campania electorală a intrat, odată cu venirea Paştelui şi a minivacanţei de 1 Mai, într-o moleşeală din care nici unul dintre candidaţi nu părea dornic să o scoată. În treacăt fie spus, deşi alegerile locale sînt un fenomen politic ce implică întreaga ţară, de cele mai multe ori atenţia presei se îndreaptă spre cursa pentru Bucureşti. Dacă vreţi, un soi de demonstraţie prin reducere la absurd a rezultatelor ecuaţiei politice în care urmează să înscrie întreaga Românie. Ca un exemplu, în cazul alegerilor recent încheiate, în ştirile TV, candidaţii din Bucureşti au reprezentat 69% din totalul candidaţilor prezenţi pe sticlă. Adunaţi, restul candidaţilor la Primăriile din restul ţării au însemnat puţin sub o treime din totalul amintit mai sus. Analiza mediatizării subiectelor politice din această perioadă arată că, dacă drama candidaturii lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei a anunţat apropierea campaniei electorale, atacurile preşedintelui Băsescu pe tema "blaturilor politice" au reprezentat adevăratul ei start. Preşedintele, actorul principal la locale Pe 6 mai, la nici patru zile de la demararea oficială a campaniei, Traian Băsescu acuza, într-o emisiune la postul public de radio, înţelegerile dintre PSD şi PNL, non-combat-ul dintre candidaţii la Primăria Capitalei şi îi ataca pe Călin Popescu Tăriceanu şi Ion Iliescu. Cinci zile mai tîrziu, la finalul unei întîlniri cu Vasile Blaga şi Liviu Negoiţă, şeful statului lansa o nouă şarjă de atacuri, de această dată la adresa majorităţii contracandidaţilor lui Vasile Blaga. A urmat o serie de ieşiri în emisiuni televizate (TVR1, Realitatea, B1). Preşedintele şi-a menţinut tonul şi direcţia declaraţiilor. De fiecare dată, cei vizaţi de atacurile preşedintelui au răspuns cu aceeaşi monedă. Acest lung şir de atacuri şi contraatacuri, varianta politică a unui război cu pietre, a devenit principala linie a frontului electoral, ajungînd chiar să eclipseze confruntarea dintre candidaţii la Primăria Bucureştiului. Cea care deja eclipsa candidaturile din restul ţării. Dacă judecăm cursa electorală prin paradigma conflictului, Traian Băsescu a fost combatantul principal. Conform analizei AMP, şeful statului a fost actorul politic cu cele mai multe iniţieri de atacuri la adresa altor actori politici, atît în presa scrisă, unde a fost prezentat ca iniţiator a 32 de atacuri, cît şi în ştirile TV, unde a înregistrat 19 iniţieri de atacuri. Ţintele predilecte ale atacurilor prezidenţiale au fost Sorin Oprescu şi Ion Iliescu. De asemenea, Traian Băsescu a fost şi ţinta celor mai multe atacuri politice - în presa scrisă a fost vizat de 33 de atacuri, în timp ce în ştirile TV a fost atacat de 50 de ori. Principala temă de atac împotriva lui Traian Băsescu a fost implicarea în campanie, acesta fiind şi motivul pentru care preşedintele a fost şi cel mai criticat politician de către jurnalişti (67 de atitudini negative din partea jurnaliştilor din presa scrisă şi 11 din partea celor TV). Candidaţi fără chef de luptă Prin comparaţie cu preşedintele, nivelul de combativitate în rîndul candidaţilor a fost mult mai scăzut. Sorin Oprescu, unul dintre cei mai vizibili candidaţi (primul în presa scrisă şi al patrulea în ştirile TV), a fost asociat cu 5 iniţieri de atacuri în presa scrisă şi 3 în ştirile TV. De altfel, discursul majorităţii candidaţilor, cel puţin în perioada anterioară primului tur de scrutin, nu s-a distins prin combativitate. Deşi nota generală a discursului politic a fost bazată pe atacuri (72% din temele de discurs folosite de politicieni în presa scrisă au fost utilizate în atacuri), cele mai multe au venit din partea susţinătorilor principalilor candidaţi şi rareori din partea candidaţilor. Totuşi, chiar dacă nu au atacat foarte mult, candidaţii nu s-au remarcat nici prin impunerea unor teme constructive pe agenda media. Singura temă constructivă de discurs propusă de candidaţi şi mediatizată destul de frecvent pe parcursul perioadei electorale a fost problema traficului bucureştean cu toate aspectele sale (infrastructură de transport, parcări, transport în comun). Traficul a fost tema care a marcat agenda ieşirilor mediatice ale majorităţii candidaţilor la Primăria Capitalei, reprezentînd 7% din totalul temelor constructive propuse de candidaţi prin intermediul ştirilor TV şi 2% din cele promovate în presa scrisă. Aşadar, am avut de-a face cu o campanie electorală dominată de preşedintele (fost primar) Traian Băsescu, cu atacuri puternice şi teme anemice, şi cu nişte candidaţi nu tocmai combativi, dar nici chiar constructivi. Pînă aici, nimic nou. A cîştigat Sorin Oprescu, candidatul înscris în cursă pe ultima sută de metri, în urma unei drame de proporţii naţionale. Pînă aici, nimic nou. Restul ţării a aflat (dacă mai era nevoie) că Bucureştiul e un oraş care are probleme cu traficul şi are mulţi, prea mulţi primari. Pînă aici, nimic nou.