''Repaosul dinamic''

Duminica este singura zi în care pot să mă uit de dimineaţa pînă seara la televizor (şi, de obicei, o fac în speranţa că voi găsi ceva interesant pentru rubrica asta nefericită...). În acelaşi timp, duminica este, cred, ziua cu cea mai slabă ofertă din partea televiziunilor. Poate că domnii responsabili cu programele se gîndesc că oamenii se înghesuie să stea la cozile intreminabile de pe Valea Prahovei sau pe drumul către Litoral; sau, dacă nu, să-şi "sfîrîie mititeii" pe vreun tăpşan plin de gunoaie. Oricum, spre sfîrşitul zilei, acestea sînt ştirile pe care le dau, cu obstinaţie, televiziunile: cum oamenii aşteaptă în trafic pe Valea Prahovei, cum cîte un şofer întrebat prin geamul deschis al maşinii răspunde că a făcut două ore între Sinaia şi Comarnic şi, pe de altă parte, cum ies oamenii la iarbă verde şi cum pun pe grătar mititei. De fiecare dată, aceste ştiri par copiate la indigo: întotdeauna e întrebat un şofer care stă la coadă şi acesta răspunde chestia cu Sinaia şi Comarnic şi că nu se poate una ca asta şi nu există material despre ieşitul populaţiei la iarbă verde în care vocea din off să nu vorbească despre "românii care au încins grătarele" şi despre "mititeii care sfîrîie". Ai impresia că jumătate din populaţia ţării se află blocată în trafic, în drum spre locurile de distracţie şi relaxare, iar cealaltă jumătate sfîrîie mititei. În realitate, mulţi dintre oamenii muncii profită de ziua de duminică să vegeteze în casă. Şi, desigur, în faţa televizorului. Ce pot vedea la televizor? Fireşte, numai tîmpenii. Văd o groază de sitcomuri de toată jena, cu rîsete din off, sau altă groază de filme uşurele, de categorie B sau C, alintate cu numele de "comedii romantice". Pe TVR 1, începînd cu ora 7, pot vedea o emisiune religioasă, intitulată Universul credinţei, în care un subiect aşa de serios, cum e credinţa, are parte de o tratare de o mediocritate strigătoare la cer. Tot la posturile televiziunii publice, există o serie întreagă de emisiuni dedicate lumii satului - Viaţa satului, Ferma, Tezaur folcloric, La porţile ceriului etc. Unele sînt despre lumea satului, altele despre ce cred orăşenii că este lumea satului. În fine, în afară de toate acestea, multe canale au emisiuni zise de arhitectură şi amenajări interioare (Misiunea Casa - Antena 1; Casa: construcţie şi design - Prima TV; Căminul de 5 stele şi Totul despre casa mea - B1; Arhitectonic - Realitatea TV). Acestea sînt, de fapt, prea puţin emisiuni de arhitectură sau care să ofere sfaturi practice despre cum să-ţi amenajezi casa, ci, mai degrabă, parade ale oamenilor bogaţi, în care respectivii vor să fie admiraţi de o ţară întreagă cum şi-au făcut ei vilele. Ce materiale deosebite au folosit în living, cum au rezolvat problema scării interioare, cît de mare este cada prevăzută cu jacuzzi, spa şi masaj thailandez. E adevărat, există o categorie de produse de presă care se numesc "aspiraţionale". Publicului îi este arătat cum trăiesc cei bogaţi, în ce lux o duc, cum se distrează, ce case, maşini, iahturi sau femei au. Iar publicul se minunează şi visează (deşi nu are nici o şansă să ajungă la opulenţa şi la standardul de viaţă pe care-l vede, se zice că, aproape inconştient, se pune şi el în pielea personajelor de pe micul ecran). Bun. Am înţeles ce-i cu emisiunile "aspiraţionale" şi este clar că acest tip de producţii pot fi un bun drog pentru o societate în care nivelul de trai este aşa de scăzut ca la noi. Cu toate acestea, nu e oare indecent să faci o asemenea paradă de bogăţie, în situaţia în care ne aflăm? Tot duminică, seara, la Ştirile PRO TV, după un material cu succesul pe piaţa românească al rechizitelor second hand, a venit un altul despre un tîrg de mobilier de lux, unde paturile cu foiţă de aur şi cristale Swarowski costau cîteva mii de euro. Iată o alăturare emblematică pentru ţara în care trăim!