Războaiele lor, spectacole pentru un popor necăjit
Mercenarii noştri sînt buni, oricît de răi ar fi în realitate şi oricîte mîrşăvii ar fi făcut. Cît sînt ai noştri, închidem ochii la toate lucrurile reprobabile la care s-au dedat – ba chiar îi apărăm la nevoie – şi beneficiem de serviciile pe care ni le aduc. În momentul în care trec însă în tabăra cealaltă, vedem dintr-o dată cît de ticăloşi sînt. Gestul trădării trebuie sancţionat, iar trădătorul, devenit acum inamic, discreditat şi anihilat prin orice mijloace. Algoritmul acesta este de înţeles în orice război sau cînd vorbim de trupe combatante, numai că atunci cînd se întîmplă pe tărîmul jurnalismului încetează să mai fie normal, justificabil. Să mai spun că jurnalistul ar trebui să fie un arbitru imparţial, neimplicat în nici o tabără beligerantă şi pus în slujba binelui public? Aş putea fi considerat un naiv. Astăzi foarte rar mai găseşti imparţialitate şi corectitudine în tagma jurnaliştilor români. De obicei, toate aceste lucruri sînt mimate – şi uneori chiar foarte prost.
Există însă unii care nici măcar nu se mai obosesc să le mimeze. Cei de la Antena 3, de exemplu. Ei nu trebuie să demonstreze că sînt jurnalişti, ci să-i arate permanent patronului că sînt nişte combatanţi eficienţi, care se luptă cu duşmanii lui. Din cîini de pază ai democraţiei, ei s-au transformat cu voioşie în pitbulli ai lui Dan Voiculescu.
În ultima vreme, băieţii de la Antena 3 au fost asmuţiţi împotriva judecătoarei Aspazia Cojocaru, de la Curtea Constituţională. Ce-a făcut, să fie atacată? Ea este „cea care l-a salvat pe Traian Băsescu“, cum ne spun cei de la Antena 3. Aşa stînd lucrurile, cîteva zile la rînd Mihai Gâdea şi-a început emisiunea promiţînd „dezvăluiri cutremurătoare despre doamna Aspazia Cojocaru“, după care au urmat adevărate şedinţe de înfierare. „Dezvăluirile“ fuseseră dezvăluite cu mult înainte: că, în 1976, Aspazia Cojocaru a fost implicată într-un dosar al unei filiere de falsificatori de la Facultatea de Drept, că unchiul şi soţul ei au primit chiar condamnări cu închisoarea pentru aşa ceva, şi, pe de altă parte, că a fost colaboratoare a Securităţii, cu numele de cod Ana. Lucrurile sînt ştiute şi chiar şi după Revoluţie au apărut de mai multe ori în presă.
Cît timp Aspazia Cojocaru a fost soldat disciplinat al PSD, care o adusese în postul de judecătoare la Curtea Constituţională, nimeni de la Antena 3 nu a părut deranjat de trecutul sulfuros al judecătoarei. Cum a ieşit din rînd, cum au tăbărît pe ea!... Oare nu trebuie să ne întrebăm, mai întîi de toate, cum de a fost propus un asemenea personaj pentru o înaltă şi plină de responsabilităţi funcţie a statului român? Pentru profesioniştii de la Antena 3, acest aspect al problemei nici măcar nu este luat în calcul.
Ba, mai mult, e de-a dreptul comic cum este invocat, la postul celui care a funcţionat într-o vreme cu numele de cod Felix, episodul colaborării Aspaziei Cojocaru cu Securitatea. Dacă atunci cînd se punea problema poliţiei politice pe care a făcut-o patronul său, Mihai Gâdea nu ştia cum să discrediteze mai eficient Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii şi să ceară desfiinţarea lui, de data asta CNSAS-ul e bun şi deciziile lui sînt îmbrăţişate şi folosite ca arme în luptă.
Pe scurt, totul e făcut pe faţă la Antena 3, fără nici cea mai mică grijă de a camufla, măcar, demersurile sub o aparenţă de onorabilitate. Şi, deşi normele de bază ale jurnalismului sînt aruncate ostentativ la gunoi, postul are o foarte mare audienţă şi chiar fani. De ce? Pentru că, pur şi simplu, oamenii nu au nevoie de corectitudine. Duc o existenţă care i-a făcut să acumuleze o groază de frustrări, mai ales în ultima vreme, şi au nevoie să li se arate un ţap ispăşitor, care să fie pus la zid şi executat sistematic în fiecare seară. Prin asta, se mai răcoresc şi ei... Nu contează că vor rămîne cu problemele lor şi că domnii care le oferă acest spectacol nu fac altceva decît să profite din plin de ele.