Raport de minunări

În acest colţ de pagină, nu încetez, de ani buni de zile, să mă minunez candid de ceea ce văd la televizor. Stau în faţa ecranului pe care se perindă o lume întreagă şi mă comport ca femeile de la ţară care-şi acoperă gura cu mîna şi dau din cap încetişor.

E vremea bilanţurilor, prin urmare ia să vedem cam la ce am dat din cap încetişor în anul care se încheie.

M-am minunat, de exemplu, la începutul anului, de Revelionul manelistic, dar care s-a voit creativ şi cool, de la PRO TV, unde personajul principal a fost State, din fostele telenovele de succes Inimă de ţigan şi Regina de la Acasă TV. Postul din Pache Protopopescu urma să fie tot anul sub zodia State de România, care a devenit o adevărată mascotă, expusă şi la sărbători, şi la zile de rînd. O emblemă a manelismului sulemenit pe care-l promovează PRO TV.

Tot aşa, m-am minunat de zicerea adîncă a deputatului PD-L Cezar Preda care, adresîndu-se preşedintei Camerei, Roberta Anastase, a scos porumbelul pe gură: „Haideţi, doamnă preşedinte, să îndreptăm strategia noastră ca această televiziune publică să intre şi să facă treabă aici, pentru aleşi, şi să facă studioul pe banii lor, să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi, pentru că pînă la urmă este o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii“. Era vorba de TVR, despre care cei care ne conduc gîndesc în termenii „să facă ce-i spunem noi“ şi „să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi“. Au urmat nişte campanii electorale, în care televiziunile s-au aşezat la remorca intereselor politice. Mai puţin TVR, care a preferat să sufle şi-n iaurt şi s-a ţinut departe chiar şi de dezbaterile legale dintre candidaţi.

În acelaşi timp, TVR este o instituţie care suferă. Iată ce scriam în primăvara anului trecut: „TVR în ansamblu agonizează şi ea, la fel ca posturile ei. Peste tot se simt efectele managementului dezastruos, ale lipsei de perspectivă, ale gestionării defectuoase a fondurilor, la acestea adăugîndu-se lunga tradiţie a nepotismelor care guvernează în TVR sau a intereselor politice care continuă să facă jocurile“. Cu toată imparţialitatea afişată de ochii lumii, din păcate intervenţia politicului în actul jurnalistic nu a încetat şi nu va înceta niciodată la TVR, atîta timp cît preşedintele director general şi membrii Consiliului de Administraţie vor fi numiţi conform algoritmului politic.

În privinţa emisiunilor de divertisment, minunările mele au fost în privinţa generalizării, în spaţiul televizual, a unei adevărate Curţi a miracolelor: „Înainte, vedetele promovate de televiziuni erau cele care, deşi spălate pe creier, aveau sau mimau vreun talent (de obicei, din zona muzicii). Şi, dacă doar mimau talentul şi făceau de fapt playback, măcar se sforţau să arate bine. Astăzi, singurul talent al vedetelor care ne invadează este că sînt dispuse să facă sex cu cît mai mulţi oameni şi în faţa camerelor de luat vederi. Trăim vremuri în care starletele porno – tot felul de Sexy Brăilence – sînt la putere. În alte cazuri, vedetele promovate nu numai că nu au nici un talent şi nici nu se sfiesc să ascundă asta, dar sînt şi oribile la vedere. Nikita, Naomi sau nu ştiu ce alt exemplar avortat al speciei au devenit modelele în gura cărora se uită un popor întreg“.

Apoi, m-am minunat, ca Efimiţa care nu mai e în stare decît să articuleze „cum le zici tu, Bobocule, mai rar!“, în faţa înţelepţilor neamului care ne predică de la televizor: Dan Puric, Ion Cristoiu, Traian Radu Ungureanu, Gâdea & Stan, Stelian Tănase sau Mugur Ciuvică. Sînt şi ei un fel de Sexy Brăilence, numai că sînt Sexy Brăilencele spiritului. Cum nu se vede nici un organ, pornografia intelectuală nu este sub incidenţa cenzurilor CNA. Şi totul poate fi transformat – nu? – într-o campanie care promovează respectul datorat cetăţenilor sau rezistenţa în faţa nonvalorii.

Ne vom umple de respect şi-n anul care vine, cu siguranţă. La anul şi la mulţi ani!