Quality se vinde mai bine pe Internet?

Pe blogul unui tînăr jurnalist american apărea săptămîna trecută o caricatură ce înfăţişează un vapor gata să se scufunde, iar alături se poate vedea o barcă de salvare, plină de pasageri înspăimîntaţi. Pe vapor scrie USS Print, iar pe barca de salvare News Online. Caricatura nu este prea reuşită grafic (vezi journalistopia. com), însă ea surprinde destul de bine o stare de spirit din rîndul jurnaliştilor de peste Ocean, îngrijoraţi că îşi vor pierde slujbele sau că vor cîştiga mai puţini bani decît înainte, în urma scăderii tirajelor şi implicit a bugetelor de publicitate pentru ziarele tipărite. Dezbaterile privind viitorul presei, dispariţia jurnalismului hard, a presei de investigaţii, discuţiile şi lamentările pe marginea funcţiei sociale a jurnalismului de calitate au reizbucnit de vreo două luni pe sute de bloguri de ziarişti. De data aceasta însă, mulţi dintre ei se simt direct ameninţaţi, iar tonul a devenit mai personal. De pildă, pe site-ul Online Journalism Review se putea citi luna trecută mesajul unui ziarist "veteran", îngrijorat de faptul că jurnalismul va deveni iarăşi o muncă prost plătită, iar tinerii jurnalişti nu vor mai avea nici timpul, nici resursele necesare realizării unui material de presă de calitate. Starea aceasta de spirit este alimentată şi de un raport al NAA (Newspaper American Association), apărut la sfîrşitul lunii martie. Conform acestuia, în 2007 s-a înregistrat cea mai mare scădere (9,4%) a veniturilor din publicitate pentru ziarele tipărite, din 1950 încoace, de cînd asociaţia a început să măsoare veniturile din publicitate. Un declin asemănător a mai avut loc în 2001 - o scădere de 9%. În schimb, veniturile din publicitatea online au crescut cu 18,8% în 2007, comparativ cu 2006, ajungînd la 7% din totalul veniturilor din publicitate ale ziarelor din Statele Unite (5,7% în 2006). Însă, aşa cum arată mulţi jurnalişti sau analişti, este vorba de o creştere insuficientă pentru a produce speranţe întemeiate privind viitorul ziarelor, ea fiind mai mică decît creşterea din 2006. Situaţia este atît de proastă, încît s-a ajuns să fie propuse tot felul de ajutoare, inclusiv de la stat, pentru a susţine jurnalismul de calitate. Alţii, cum ar fi jurnaliştii de pe blogurile Britannica (www.britannica.com/blogs), sînt pur şi simplu sceptici, recunoscînd că nu există nici o soluţie şi cîţiva reiau spusele din 2006 ale lui Martin Nisenholtz, şeful ediţiei Web a The New York Times: "Cum să creăm conţinut de înaltă calitate într-o lume în care agenţiile de publicitate nu vor să plătească decît la click, iar consumatorii nu vor să plătească deloc?". Răspunsul unui reputat blogger şi ziarist, Nicholas Carr: "Nu putem." În România, dacă privim cifrele furnizate de BRAT pentru sfîrşitul anului 2007, situaţia nu pare a fi mai roz şi se vorbeşte de mai mult timp de posibilitatea ca unul sau două cotidiene importante să renunţe la ediţia tipărită, concentrîndu-se exclusiv pe ediţia online, pentru a-şi limita pierderile. Dacă s-ar întîmpla aşa, s-ar putea ele susţine? Ar fi barca ştirilor online o salvare? La o primă privire, s-ar putea spune că nu. Cel puţin nu păstrînd mare lucru din ceea ce sînt ele astăzi. De exemplu, ediţia pe hîrtie se citeşte altfel decît ediţia online şi, în consecinţă, ediţia online va trebui să adopte alte politici şi strategii editoriale decît pînă acum, pentru a creşte în trafic. E dificil de spus care anume. Pînă acum nu s-a inventat o reţetă sigură a succesului pe Internet, dar ideal ar fi ca ziarele să-şi aloce timp şi bani pentru a experimenta, iar jurnaliştii să se adapteze noilor media şi tehnologii. Cîţi dintre jurnaliştii români îşi promovează singuri articolele pe Internet, cîţi au bloguri sau pagini personale pe diferite reţele sociale, cîţi frecventează forumurile de specialitate din România - unele foarte "quality"? Îndrăznesc totuşi să afirm, chiar dacă sună paradoxal, că în România jurnalismul quality are o şansă mai bună pe Internet decît pe hîrtie. Acum, ediţiile tipărite ale ziarelor "quality" par să concureze mai degrabă cu tabloidele decît să se concureze între ele. E uşor de remarcat că toate au din ce în ce mai multe subiecte "soft" şi sînt pe an ce trece mai lipsite de atitudine. În timp ce demarcaţia între tabloid şi quality se estompează, cumpărătorul este din ce în ce mai puţin dispus să plătească pentru altceva decît pentru "divertisment". Vrînd, nevrînd, ediţia online a ziarelor reflectă ediţia tipărită - cu "de toate", pentru toată lumea. Dacă ar renunţa la ediţia tipărită, publicaţiile quality n-ar mai fi nevoite să concureze tabloidele şi s-ar putea adresa doar unui public avizat şi cu venituri peste medie - favoritul publicitarilor de pretutindeni. Ar obţine, în cel mai rău caz, tarife mai bune la publicitatea online, dacă nu o sporire substanţială a lor. S-ar putea să nu fie clar felul în care funcţionează principiul acesta pe Internet - a avea un public bine targhetat implică creşterea numărului de vizitatori şi a veniturilor din publicitate -, dar închipuiţi-vă că site-ul Realitatea ar folosi în aceeaşi măsură ca şi televiziunea factorul 2G (Guşă şi Ghişe). Ar creşte sau ar scădea încrederea în informaţiile prezentate pe site?