Puţină gramatică

Din păcate, nimeni nu-şi mai aminteşte astăzi sau pare să nu-şi mai amintească de Alexandru Graur şi de extraordinarul lui demers de popularizare a normelor de vorbire şi de scriere ale limbii române. (Puţină gramatică e titlul unei cărţi a lui; dacă nu aţi citit-o, v-o recomand.) Graur avea o excelentă emisiune la radio care i-a învăţat pe mulţi să vorbească o limbă română corectă. Iar cărţile lui erau scrise într-un stil accesibil şi cu talent scriitoricesc, astfel încît le citeai cu plăcere.

Că lumea l-a uitat pe Alexandru Graur o dovedeşte şi invazia de greşeli şi de siluiri ale limbii române de care avem parte cam peste tot şi mai ales în spaţiul public, cel care oferă modelele. Acesta este motivul pentru care, de fiecare dată cînd Consiliul Naţional al Audiovizualului dă publicităţii rezultatele monitorizării realizate de Institutul de Lingvistică, mă încăpăţînez să scriu despre greşelile de limbă care se află astăzi la putere. Cu riscul de a fi pisălog şi didactic.

Aşa cum am spus-o şi altă dată, feriţi-vă de perfidul „şi“ din „ca şi“! Perfid, pentru că vă lasă impresia că vă scapă de o cacofonie („pe cine pregătiţi ca şi contracandidat“ – Realitatea TV; „ca şi concluzie“ – Antena 3; „sunteţi, ca şi companie, dispusă să plătiţi mai mult“ – PRO TV). În realitate, „ca şi“-ul nu rezolvă nimic, ba se constituie într-o cacofonie încă şi mai mare. În plus, are tendinţa să se extindă cu repeziciune, ca un ţesut canceros, şi către zonele sănătoase, unde nici măcar nu e vorba de vreo cacofonie: „cum este domnul Sima ca şi om?“ (Realitatea TV); „este interesantă ca şi argumentare“ (TVR 2); „Ca şi broker, cum era?“ (Digi 24). Din numărul mare de astfel de cazuri în care apare „şi“ parazitar, înregistrate de monitorizarea făcută de Institutul de Lingvistică, rezultă clar că acesta este unul dintre cele mai serioase pericole care ameninţă astăzi sănătatea limbii române.

O altă listă foarte mare, în această monitorizare, este cea cu pleonasme. „A rămîne“ înseamnă şi „a continua, a se menţine“, deci e un pleonasm să zici „vremea rămîne frumoasă în continuare“ (TVR 1). Tot aşa, nu e corect să spui „ancheta se desfăşoară în continuare“ (B1). „Posibil“ le include pe „poate“ sau pe „a putea“, deci nu trebuie spus niciodată „poate fi oricînd o posibilă ţintă“ (România TV) sau „toate întrebările posibile pe care le puteţi pune“ (OTV). „Drastic“ îl presupune pe „foarte“ („foarte aspru“, „foarte energic“), deci e incorectă formularea „măsuri de securitate foarte drastice“ (România TV). La fel, „teroare“ conţine ideea de „frică“ şi, oricît ai vrea să dramatizezi, nu e bine să le combini pe cele două: „vorbea domnul Sima şi despre teroarea fricii care l-a împins să plece din ţară“ (Realitatea TV). Inovaţia este nouă prin definiţie, aşa că trebuie să te fereşti de „noi inovaţii“ (Realitatea TV). „Propriu“ înseamnă „care aparţine în mod exclusiv cuiva“, deci nu e în regulă să zici „propriii noştri copii“ (Antena 1). „A survola“ este „a zbura deasupra“, aşadar e preferabil să te fereşti să spui „avionul care a survolat mult timp deasupra capitalei Ungariei“ (Antena 1). Acestea sînt doar cîteva exemple de pleonasme culese de cercetătorii Institutului de Lingvistică, de la televiziuni.

Altfel, în raportul respectiv sînt nenumărate alte abateri de limbă cu care din păcate ne-am obişnuit deja: „care“ în acuzativ fără prepoziţia „pe“; utilizarea greşită a lui „pe“ în locul altor prepoziţii („aprecierile pe justiţie“); „exemplu“, pronunţat „ecsemplu“, şi nu „egzemplu“; accentuări aberante, de tipul „butelie“ sau „prevederile“; formele verbale „vroia“, „să aibe“ sau „va apare“; dezacordurile dintre subiect şi predicat, ale adjectivelor, ale mărcii de genitiv „al“ sau ale numeralelor („doisprezece luni“); folosirea lui „a debuta“ în loc de „a începe“ sau a lui „a servi“ în loc de „a mînca“ şi multe, multe altele.
Săraca limba română!