Provocările mediului online la NetCamp
"Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic" - se spunea în Filantropica. Aşa e şi pe Internet. Hugh MacLeod şi-a construit discursul în jurul produsului ca "obiect social", adică ceva despre care se vorbeşte, care are în spate o poveste şi o "mitologie" proprie. Cel mai bun exemplu este - spune MacLeod - iPhone-ul, telefonul de la Apple care a creat atîta isterie. Nimeni nu se poate baza pe faptul că produsul său va fi folosit şi iubit de la început, din contră. Prima regulă a marketingului? Nimănui nu-i pasă. Şi Mihai Crăsneanu, un antreprenor român plecat de foarte mult timp în străinătate, spunea că cel mai greu lucru de obţinut este atenţia oamenilor. Regula de bază este să ştii foarte bine ce le place şi să le oferi acel lucru, în mod corect, să creezi valoare pentru utilizator. Obiectele sociale sînt lucrurile despre care se vorbeşte mult, care creează comunităţi în jurul lor. Cel mai important lucru în Internet nu mai este search, cum poate ne-a obişnuit Google, ci share. Împărtăşim experienţe, produse, scriem pe bloguri, le arătăm celorlalţi fotografiile noastre, schimbăm impresii despre filme. Etica şi conţinutul legitim în mediul online Internetul nu mai este un no manâs land unde oricine îşi permite orice. Industria online creşte ca Făt Frumos, "cît alţii în zece", utilizatorii cresc şi ei şi au o grămadă de produse la dispoziţie, aşa că nu mai este atît de simplu să impui orice. Despre respectul pentru utilizator şi pentru parteneri a vorbit foarte mult Miel van Opstal, care a demonstrat în primul rînd, cîtă energie consumă prezenţa online. Ne facem conturi pe zeci de site-uri, ţinem minte zeci de parole, ne completăm zeci de profiluri, ni se cer prea multe date personale. Ca marketer, ţi-ai supune din nou utilizatorul unui asemenea efort? Trebuie să faci totul foarte uşor pentru el. În plus, a pus mult accentul pe sinceritate şi corectitudine, pe respectarea feedback-ului negativ şi pe produse online reale, care au ce oferi. Nu poţi să vinzi aer - spunea Miel van Opstal. Dacă ai un blog de corporaţie sau de produs, de exemplu, criticile te ajută să-l îmbunătăţeşti, comentariile negative creează discuţii. Respectă-ţi angajamentele, nu trimite mail-uri nesolicitate, nu-i pune pe alţii să trimită spam. Van Opstal dă exemplul spam-ului trimis automat sau nu de prieteni, care îşi invită lista de contacte într-o reţea socială, numind acest lucru FRAM - friendsâ spam. În forma actuală, site-urile trebuie curăţate - spunea Rodrigo Sepulveda - CEO la vpod.tv, o platformă online pentru conţinut video, asemănătoare cu YouTube. E nevoie de conţinut legitim online, fără probleme de copyright sau de conţinut ilegal. Cum fac faţă mediile tradiţionale provocărilor Internetului Noile media permit oricăruia dintre noi să-şi facă propriul canal de comunicare online, fie el televiziune, radio sau ziar. Rodrigo Sepulveda crede că aceasta e tendinţa şi că mediile tradiţionale trebuie să se adapteze. El dă exemplul televiziunilor care au început să integreze online-ul sau conţinutul generat de utilizatori (şi televiziunile noastre ne invită să trimitem filme sau poze, oricît de slabă ar fi calitatea, pe o anumită temă sau care ar putea deveni o ştire). De asemenea, oameni importanţi din diverse domenii îşi fac simţită prezenţa în online, prin bloguri, show-uri video sau audio, alegînd Internetul în defavoarea mediilor de comunicare consacrate. În era web 2.0 - spunea şi Hugh MacLeod - Internetul este un mediu ieftin, facil şi global, pentru oricine. Se merge spre convergenţa mediilor - spunea Rodrigo Sepulveda -, experienţa de consum trebuie să fie asemănătoare indiferent dacă te uiţi pe monitor, la televizor sau chiar pe ecranul telefonului. În video-ul online, deja se merge spre full-screen, pentru a se apropia de experienţa televiziunii. Televiziunile trebuie să ştie ce fac oamenii acasă, spunea Eirik Solheim, manager la trustul media naţional din Norvegia. Şi el a vorbit despre media ca experienţă socială, unde este foarte important conceptul de share. Televiziunea vine spre tine, îţi intră în casă, este unidirecţionată. Spre site-urile web merge consumatorul, alege, filtrează şi tocmai de aceea el trebuie atras. Utilizatorul nu mai este pasiv, ca în cazul anilor în care televiziunea avea monopol, ci activ, vrea să se implice. De aceea, tendinţa este spre media participativă, unde consumatorul nu doar primeşte, ci şi oferă. În era web 2.0, utilizatorul este activ, îşi face propriile canale media sau contribuie la cele deja existente, îşi împărtăşeşte public experienţele. Nu degeaba Omul Anului 2006 a fost declarat de revista Time utilizatorul de Internet. Omul anului eşti tu, pentru că, în epoca informaţiei care circulă rapid, oamenii sînt cei care creează media, iar ştirile au o forţă imensă. Este vorba - spun redactorii Time - de comunitate şi colaborare la o scară neîntîlnită pînă acum. Televiziunea trebuie să se adapteze, să-şi democratizeze atît producţia, cît şi distribuţia. De ce? Eirik Solheim dă exemplul cuiva care e pasionat de serialul Lost, dar căruia televiziunea i-a tăiat continuarea. Dacă nu reuşeşte să cumpere episoadele următoare, dacă televiziunea are monopol, pînă la urmă le va pirata de pe Internet - o metodă simplă de a obţine ce vrei. Media trebuie să ofere libertate utilizatorului, pentru că, altfel, oricum şi-o va obţine singur. Concurs de proiecte sau cum începi cu dreptul La "Net Start-up", investitorii şi antreprenorii cu experienţă considerabilă în online s-au întîlnit cu "lupii tineri", antreprenori aflaţi la început, care şi-au prezentat proiectele în faţa juriului şi au primit feedback de la acesta. Între cele cinci proiecte selectate pentru finală, a fost NoPrimeTime, un serviciu de pus publicitate în conţinutul video online, Captain Go, un site pentru rezervări la hoteluri, Vertimo, un motor de căutare pe verticală pentru imobiliare, un site de review-uri şi rating-uri de restaurante şi eRepublik, o lume virtuală politică, unde utilizatorii îşi fac partide şi au loc alegeri. Experienţa a fost utilă atît pentru cei care au participat, dar şi pentru privitori, care au văzut ce înseamnă să construieşti un proiect online, care sînt hibele observate de ochiul critic al juriului, la ce trebuie să te gîndeşti şi care sînt riscurile. Internetul din România se schimbă rapid, proiectele devin din ce în ce mai interesante şi banii, din ce în ce mai mulţi. Încep să apară investiţii substanţiale şi cîştiguri reale, piaţa fiind într-o continuă maturizare. De asemenea, companiile îşi fac tot mai simţită prezenţa în online, înţelegînd că este un mediu de comunicare puternic şi dinamic. În România - spunea Nir Manor, un antreprenor cu experienţă în marketing - nu sînt bariere majore de intrare pe piaţă şi este relativ uşor să construieşti branduri, în ciuda slabei răspîndiri a Internetului pe teritoriul ţării. E interesant de văzut cum se vor aplica toate acestea în online-ul românesc, care vor fi tool-urile alese şi care vor fi cele nou create, cît de etic şi corect va fi Internetul şi care vor fi brandurile consacrate.