Presa şi-a descoperit un nou duşman: capitalismul

20 mai 2010   MASS COMEDIA

Criza economică globală a permis unor lideri precum Hugo Chavez, Evo Morales sau Ion Iliescu să reia seria atacurilor tradiţionale la adresa sistemului capitalist. Concomitent, „modelul chinezesc“, „modelul cubanez“ sau „modelul venezuelean“ atrage tot mai mulţi tineri, seduşi de discursurile radicale. În fond, cine nu îşi doreşte, măcar o dată în viaţă, să schimbe lumea? Fie că aruncă cu pietre în forţele de ordine, precum tinerii greci, fie că scrie comentarii la articolele postate pe Internet – aşa cum fac poate chiar unii dintre cei care citesc acest text –, scopul declarat al noilor revoluţionari ai secolului XXI este uşor de explicat: moartea capitalismului.

Din nefericire, de multe ori, presa mainstream participă cu acelaşi avînt revoluţionar la condamnarea sistemului capitalist şi, mai ales, la slăvirea noilor idoli planetari. Jurnalişti în esenţă oneşti, şi care nu pot fi nicidecum bănuiţi măcar de activism socialist revoluţionar, se poziţionează pe aceleaşi baricade ca şi protestatarii greci.

Cazul presei greceşti

Nu insistăm asupra contextului. Povestea e cunoscută: sute de manifestanţi greci (susţinuţi de grupări de anarhişti străini) duc lupte de stradă cu forţele de ordine din marile oraşe elene. Motivul? Guvernul grec a fost obligat să scadă salariile şi pensiile din sistemul de stat, alternativa fiind falimentul ţării. Pînă de curînd, grecii beneficiau de al paisprezecelea, uneori chiar al şaisprezecelea salariu, şi se bucurau de un nivel de trai superior nivelului economic al ţării. Mai exact, grecii trăiau liniştiţi la umbra măslinului, aşteptînd să le intre turistul pe uşă. Lenea mediteraneană (de înţeles, e cald mai tot timpul) şi-a găsit în ultimele decenii un finanţator de nădejde: bugetul Uniunii Europene, dar şi politicieni care au întreţinut iluzii stîngiste. Decontul nu a întîrziat să apară.

O ştire trecută aproape total cu vederea a fost anunţul televiziunilor, a posturilor de radio şi a agenţiilor de ştiri greceşti de a-şi întrerupe orice emisiune informativă, în ziua de 5 mai. Media elenă a trecut la acest gest extrem ca urmare a „măsurilor de austeritate economică anunţate de guvern“. Chiar şi principala agenţie de ştiri locală, ANA, şi-a suspendat în totalitate emisia. Protestul viza – după cum au explicat jurnaliştii – acordul semnat de Guvernul elen cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Dincolo de gravitatea morală a gestului, pe termen scurt, extremiştii din stradă şi-au găsit un aliat nesperat. Între cei care cereau moartea capitalismului şi alungarea reprezentanţilor FMI din ţară şi presa, al cărei rol este acela de a informa, nu a mai fost nici o diferenţă. Întîmplător sau nu, ziua în care presa a coborît pe baricade a fost şi cea mai tragică din ultimele săptămîni. Două femei şi un bărbat au murit în urma incendierii unei bănci, de către extremiştii socialişti. La eveniment au participat indirect şi cele mai puternice sindicate greceşti ce anunţaseră pentru acea zi grevă generală. Ei bine, lenea elenilor, devenită tradiţională, se transformă în hărnicie atunci cînd se pune problema pierderilor unor privilegii. Nota de plată la sfîrşitul zilei a fost însă cruntă: patru persoane, din care una încă nenăscută, s-au jertfit pe altarul progresismului luminat.

Media românească antireformistă

Cele mai puternice critici la adresa măsurilor Guvernului Boc au venit de la televiziunile de ştiri, Realitatea TV şi Antena 3. Indiferent care ar fi fost măsurile, probabil că titlul „Guvernul Boc şi groază“ nu ar fi lipsit. Din păcate, discuţiile de fond asupra măsurilor luate de Guvernul României, de limitare a cheltuielilor publice, au lipsit aproape total. S-a discutat în schimb despre „casa din Mihăileanu“, înălţimea premierului sau genţile Elenei Udrea. Discursul jurnalistic a amintit de poziţia antireformistă asumată de majoritatea jurnaliştilor, la începutul anilor ’90. Noutatea acum a fost incitarea la violenţă. Una dintre vedetele media evoca imaginea unui protestatar grec, „ce se arunca cu capul în scuturile jandarmilor“, şi se întreba retoric ce fac sindicatele din România? „De ce nu vedem aceste imagini şi în faţa Palatului Victoria?“ De altfel, îndemnurile către liderii sindicali, de a „ieşi în stradă“, nu au lipsit de pe ambele televiziuni principale de ştiri. Tonul populist şi-a făcut loc însă nu doar în dezbateri, dar chiar şi în emisiunile informative. Asemeni confraţilor eleni, jurnaliştii români au arătat că sînt oricînd dispuşi să coboare pe baricade.

Presa scrisă a intrat în acelaşi registru grav, populist. De altfel, stînga românească a reacţionat, confirmînd textul lui Zuval Levin – „Recovering the Case for Capitalism“, publicat recent în National Affairs (text tradus integral pe Patruped Bun), de pe poziţii morale. Cea mai des întîlnită critică la adresa sistemului capitalist a fost aceea că sistemul este „nedrept pentru săraci“, categorie identificată imediat în rîndul profesorilor, a medicilor sau a poliţiştilor. Evident, comentariul însoţea ştiri precum aceea că PSD cere impozit progresiv.

Critica sistemului capitalist, dintr-o perspectivă socialistă, şi-a făcut loc în majoritatea cotidianelor româneşti, printre excepţii numărîndu-se Evenimentul zilei şi România liberă. Lăcrimatul pe umerii bugetarilor a fost sport naţional, a lipsit însă ce era mai important: dezbaterea subiectului. Nu au lipsit, în schimb, referirile la maşini scumpe, la conturi în străinătate sau la (poate aţi ratat emisiunea TV) genţile Elenei Udrea.


În toiul protestelor de la Atena, socialiştii români au sărbătorit, cu mare fast, Ziua Muncii. Pe 1 Mai, socialiştii lui Vanghelie s-au zbînţuit pe dansul pinguinului. În schimb, chemarea la arme, a doua zi, sub stindardul preşedintelui Ponta, s-a făcut cu oferirea unor carduri care asigură reduceri la cîrciumi, magazine de haine sau cinematografe. Evident, socialiştii români şi-au spus că nu poţi lupta împotriva orînduirii nedrepte fără un tricou de firmă şi măcar vizionarea a cel puţin unuia dintre filmele îndrăgitului cineast american Michael Moore.

Jos capitalismul, cu ecologismul!

 „Conferinţa din Bolivia: Protecţia mediului este incompatibilă cu capitalismul“– este titlul unuia dintre articolele publicate pe platforma Think Outside the Box. Materialul este analizat pe Dreapta.net, autorul întrebîndu-se cum ar reacţiona firma privată care susţine financiar platforma TOTB, dacă afacerile sale din Bolivia ar fi naţionalizate de preşedintele comunist Evo Morales. De altfel, trio-ul Castro-Morales-Chavez a devenit, în ultimii ani, modelul intelectual pentru radicalii comunişti de la Berlin, Paris sau Atena. Există deja numeroase site-uri care vînd tricouri inscripţionate cu declaraţii ale acestora la adresa capitalismului. Piaţa românească beneficiază însă de anumite culori locale, precum celebra butadă „ce a construit Ceauşescu nu au putut ăştia să văruiască în 20 de ani de capitalism“.

„Sînt OK, mamă“

Angelki Papathanasopoulou, tînăra însărcinată în luna a patra şi ucisă de protestatari, a vorbit cu mama sa cu doar cîteva clipe înainte ca extremiştii să incendieze sediul băncii la care lucra. „Mamă, nu te îngrijora, sînt OK“, i-a transmis femeia. Pe fundal se auzea vacarmul demonstraţiilor. „Ei sparg doar bancomatele băncii şi uşile de sticlă de jos. Noi sîntem în siguranţă aici, la al doilea etaj. O să te sun cînd plec de la muncă şi ajung acasă.“

Media elenă a informat cu întîrziere despre decesul tinerei. Cînd s-a produs evenimentul, era în grevă. Protesta faţă de scăderea salariilor, a eliminării beneficiilor nemeritate şi cerea moartea capitalismului. 

George Daniel Rîpă este jurnalist.

Mai multe