Presa instant

Televiziunile se află într-o continuă goană pentru a fi unele cu un pas înaintea celorlalte. Nu contează ce dai, ci să fii primul care a difuzat ştirea. Să te afli la faţa locului înaintea tuturor, să fii cel dintîi care transmite imagini şocante, să nu ţi-o ia nimeni înainte în anunţarea nu ştiu cărei grozăvii care s-a întîmplat. Dacă ai fost al doilea, eşti un loser, iar ştirea ta nu mai are nici o importanţă. Desigur, această goană după întîietate produce un stres enorm în rîndul oamenilor de televiziune. Şi unii mai cedează nervos. E ca şi cu soldaţii în război, care aşteaptă cu degetul pe trăgaci să înceapă lupta dintr-o clipă în alta. De multe ori, se găseşte cîte unul care nu se mai poate stăpîni, vrea să curme aşteptarea şi se trezeşte deschizînd focul înainte de vreme. Aşa s-a întîmplat de curînd cu un pifan de la Antena 3 care nu s-a mai putut ţine şi a dat drumul pe site ştirii cu titlul "A murit Gheorghe Dinică, unul dintre cei mai iubiţi actori ai scenei româneşti". Această ştire a apărut pe site-ul Antenei 3 în data de 27 octombrie şi a rămas acolo aproape o zi întreagă, pînă să-şi dea seama cineva s-o şteargă. Ni se spunea că "Gheorghe Dinică a murit astăzi, după mai multe zile petrecute în spital", că "în ciuda eforturilor depuse de medici, actorul nu a răspuns tratamentului administrat" şi apoi se continua cu filmele în care a jucat şi cît de mult e iubit el. Nu este prima dată cînd cei de la Antena 3 o "comit" în felul acesta. Au făcut la fel şi cu Silviu Brucan, cînd omul încă mai trăia. De fapt, actorul Gheorghe Dinică, aşa de iubit cum e, nu le este de nici un folos în viaţă şi sănătos, oamenilor de la ştiri. Le-a făcut pustiul de bine să se îmbolnăvească şi să intre în spital, dar de ce nu e băiat de treabă şi tot prelungeşte suspansul? Corbii s-au adunat în jurul lui şi nu mai pot de nerăbdare în aşteptarea marelui festin. De ce întîrzie atît şi nu le oferă bucuria promisă? Iată că unii nu mai pot aştepta şi încep să-l devoreze cît încă e în viaţă. Asta, bineînţeles, din prea multă dragoste, căci " nu-i aşa? " e un actor foarte iubit. Desigur, goana aceasta continuă după întîietate nu le dă televiziunilor posibilitatea să se oprească şi să judece lucrurile obiectiv, calm, detaşat. Totul e pe fugă, totul e superficial. Cine are timp de profunzimi? Îi interesează pojghiţa, aparenţa. O prezintă, apoi sar la o altă aparenţă. De exemplu, vedem tot timpul accidente la televizor. O acumulare cantitativă, şi atît. Nimeni nu se opreşte să vadă care este cauza lor, nimeni nu încearcă o cît de sumară analiză. Sau măcar să urmărească ce se întîmplă cu oamenii implicaţi dincolo de momentul descarcerării. La o lună, la un an după. La fel cu violurile sau cu abuzurile care ni se tot prezintă la emisiunile de ştiri. Am fost surprins totuşi să văd duminica trecută o abordare diferită, la PRO TV, la emisiunea România, te iubesc!. Este o emisiune de reportaje " un gen, din păcate, pe cale de dispariţie la televiziunile noastre. Reportajul cere cel puţin cîteva zile de documentare, dar cine mai are timp de aşa ceva, în epoca produselor TV instant? Materialul de la PRO TV se oprea asupra fenomenului moaştelor şi al pelerinajelor, mai precis asupra a ceea ce se întîmplă la Iaşi de Sfînta Parascheva. De obicei, canalele TV dau, de la asemenea ocazii, numai imagini cu oameni care stau cu orele la coadă sau se calcă în picioare să ajungă la moaşte. Reporterul de la România, te iubesc! a stat de vorbă cu cîţiva pelerini, i-a însoţit pe parcursul şederii lor la Iaşi. Bun, oamenii se îmbulzesc sau stau la coadă pînă le vine rău, dar de ce fac asta? Iar reportajul a avut calitatea că şi-a propus să afle din gura celor în cauză cîteva răspunsuri. Nu putem decît să aplaudăm rarele ocazii cînd, la televiziunile noastre, oamenii încetează să mai fie o simplă statistică şi sînt luaţi în considerare, pur şi simplu, ca fiinţe umane. (Nu asta ar trebui să facă presa tot timpul?)