Piaţa media în 2015: unde am avut dreptate şi unde am greşit

23 decembrie 2015   MASS COMEDIA

S fîrșitul anului e perioada cînd presa publică diferite recapitulări și prognoze. Fiindcă fac asta de mai mulți ani în privința pieței media, mi se pare cinstit să reiau ceea ce scriam în Dilema veche la sfîrșitul lui 2014, pentru ca să vedem unde am prognozat corect și unde am greșit.

Piața revistelor tipărite se mic­șo­rea­ză, o serie de reviste se vor mai închide. S-au închis numai titluri ca revistele BBC,

și

Am supraestimat efectul prăbușirilor de tiraj pînă în zona 5-10.000 de exemplare, fiindcă reviste gen

sau

continuă să stea bine la capitolul de venituri din publicitate, chiar în această zonă de vînzări. Presa tipărită pare a fi atins fundul gropii în 2014, cînd publicațiile închise au fost mai multe, iar acum apar semne timide de reviriment, ca

care a ajuns la peste 11.000 de exemplare vîndute, deși a apărut după criză, sau relansarea

ca ghid urban cu conținut, cu 10.000 de exemplare cu conținut editorial, distribuite gratuit în noul format și venituri din publicitate clasică.

Restart-ul PRO TV fără Adrian Sârbu. Am fost mai optimist decît trebuia atunci cînd am spus că această televiziune își va menține statutul de lider autoritar, deși PRO TV și-a păstrat, în general, locul I. E drept, am mai avut dreptate atunci cînd am spus că PRO TV se va redresa financiar, dar televiziunea despre care vorbesc are probleme de brand, determinate de tăierile de bugete și chixuri din clasa trash TV, gen Lecții de viață, plus scandalurile legate de Cătălin Măruță și Mihaela Rădulescu. PRO TV a pierdut locul I în iulie, în favoarea Antenei 1, dar problema postului e mai degrabă de imagine. De exemplu, nu știe ce să facă cu Florin Călinescu, arhetipul PRO, revenit ca jurat la

care de cîteva săptămîni înregistrează pentru preselecții. Nu vedem și noi măcar o poză sau un fragment, „scurse“ pe Facebook? Altfel, PRO TV va rămîne ce-a devenit, televiziunea lui Măruță și a unei Mihaela Rădulescu care și-a pierdut glamour-ul.

Necazurile Antena Group. Antena 1 arăta mult mai prost în ianuarie 2015, după rateuri gen Iadul bucătarilor, decît arată acum, după succesul lui

și consolidarea unui

Scriam în ianuarie 2015 despre vînzarea către un business global, care rămîne încă o posibilitate și e logică, dar nu am nici un semnal în acest sens. Din punctul de vedere al divertismentului însă, Antena 1 poate spera și la alte succese.

Ofensiva Burci. Cu o Prima TV relansată fără succes și un

func­țio­nal, Cristian Burci părea mult mai pus pe fapte la începutul anului decît pare a­cum. Prima TV a intrat în insolvență și nu mai are nici un fel de ambiții de programare, cu toate că

deși scriptic în aceeași situație, continuă să meargă bine. 

Fiascoul Antena 3-RTV. Victoria lui Klaus Iohannis a fost percepută ca un eșec al Antenei 3 inclusiv de realizatorii acestui post. Antena 3 și RTV și-au păstrat pozițiile în top, dar, cu un Dan Voiculescu ajuns din Top 300 la închisoare și un Sebastian Ghiță aterizat din preajma lui Victor Ponta la DNA, existența televiziunilor de propagandă e mai problematică acum decît înaintea alegerilor din noiembrie 2014. Site-urile de propagandă și operațiunile asemănătoare de pe rețele s-au înmulțit, așa cum prognozam. Mușterii pentru posturi cu opțiune politică fermă se vor găsi și în decursul lui 2016, dar nu vom mai vedea niciodată 11 televiziuni de acest fel, cîte au fost, la un moment dat, pe cablu.

Altele. Am mai scris că Adrian Sârbu nu va rămîne în afara investigațiilor DNA și s-a confirmat. S-a mai confirmat și faptul că situația TVR s-a degradat, ca și faptul că independenții valoroși din online au început să se vadă din ce în ce mai mult. Casa Jurnalistului a publicat cîteva materiale remarcabile – „Procesul“, „Sînt femeie liberă“ sau „Bărbatul care a dat foc comunismului“ –, Dela0.ro a făcut două documentare promițătoare despre presă și televiziunile de știri, iar la asta se adaugă lansări ca Pressone.ro sau Republica.ro.

În rest, nu cred că mi-au scăpat evoluții majore din piață. Digi24 crește în conținut, dar asta nu se vede foarte tare în rating-uri, poate și din cauza segmentelor de grilă care nu sînt știri, unde e mult loc de mai bine, din cauza moderatorilor pe alocuri neconvingători și a garniturii de analiști, eterogenă ca valoare și credibilitate. Tirajele de print continuă să scadă, cu liderul pieței,

ajuns în premieră sub 100.000 de exemplare vîndute în medie (88.000 în ultimele cifre oficiale), iar piața online e în tranziție. Brand-uri altădată de succes pe hîrtie, ca

sau

au ambiții (mai ales) pe Internet, dar va mai dura o vreme pînă cînd astfel de produse jurnalistice, gîndite în chip de traditional media, se vor adecva total la mediul online. Dacă aș fi optimist, aș spune că cine ar avea în momentul de față cinci milioane de euro sau de dolari de investit, necondiționat politic, într-un

românesc, tipărit, ar avea mari șanse de succes. Nu cred însă că acești bani se găsesc.

Așa cum e frumos, voi face două mențiuni din categoria numită în engleză disclaimer, fiindcă am fost sau sînt implicat în operațiuni ale unor brand-uri despre care vorbesc mai sus. Am făcut consultanță la Șapte Seri pînă la 1 octombrie 2015, iar de la aceeași dată am o colaborare cu Mediafax Group.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Mai multe