Ordonanţa pe furiş
Pe la începutul lui noiembrie, apăreau nişte informaţii în presă că Guvernul ar avea un proiect de modificare a Legii Audiovizualului. Ştirea a stîrnit reacţii din partea agenţiilor de publicitate, iar proiectul a fost criticat de Asociaţia Europeană a Agenţiilor de Comunicare, care vorbea despre „impact anticoncurenţial major“ sau despre „favorizarea monopolului radiodifuzorilor“. Apoi, la o solicitare a HotNews, biroul de presă al Guvernului a răspuns: „Referitor la solicitarea dumneavoastră precizăm că proiectul la care faceţi referire nu mai este de actualitate şi că vi-l vom trimite atunci cînd acesta va reintra în atenţia Guvernului“. Ceea ce nu s-a întîmplat, iar la sfîrşitul lui noiembrie Guvernul punea brusc pe tapet Ordonanţa de modificare a Legii Audiovizualului. Aceasta, fără să se ţină cont de Legea transparenţei publice, care spune că un document al unui act normativ trebuie făcut public cu zece zile înainte de aprobarea lui. Întrebat de acest lucru, purtătorul de cuvînt al Guvernului, Andrei Zaharescu, dădea din colţ în colţ. La rîndul lui, întrebat de ce nu a fost publicat proiectul pentru dezbatere publică, Victor Ponta răspundea: „Pentru că a fost prezentat în şedinţă de Guvern, s-au făcut observaţii şi, oricum, e bun, nu vă faceţi griji!“.
La o zi după ce Ponta dădea aceste declaraţii, Mihai Răzvan Ungureanu spunea că va cere Avocatului Poporului să se sesizeze şi să conteste ordonanţa la Curtea Constituţională. Liderul ARD a criticat ordonanţa pentru că „anulează Consiliul Naţional al Audiovizualului“, stipulînd că deciziile CNA nu intră în vigoare pînă nu se pronunţă instanţa judecătorească. Adică „peste o lună, două, un an, doi, trei“, „în aceste condiţii, CNA este anulat“, a observat Ungureanu. În plus, el a mai atras atenţia asupra unui lucru: faptul că ordonanţa elimină cota de piaţă de 30% înseamnă că „un trust poate să cumpere tot“. Cel avantajat de noua formă a legii este, conform liderului ARD, „trustul lui Dan Voiculescu“. „Deci rămîne o singură televiziune, la fel ca înainte de ’89. Aşteptăm să aibă program 24 din 24 de ore şi să aibă înjurături şi calomnii“, a tras concluzia Mihai Răzvan Ungureanu.
În prezent, textul ordonanţei nu a fost publicat în Monitorul Oficial – pentru că – după cum a declarat premierul, trebuie să-i fie dată forma finală de către „Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Finanţe, în urma deciziei de ieri din Guvern de a scoate toate referirile la CNA“. Ponta a mai spus: „Nu am înţeles de ce protestau membrii CNA. Recunosc sincer că nu am reuşit să înţeleg. Probabil că au citit pe surse şi au protestat pe surse pentru că în discuţia de ieri din şedinţa de Guvern a fost foarte clar – nu este nimic atît de urgent de modificat la CNA“.
Bun. Să înţelegem că prevederile referitoare la Consiliul Naţional al Audiovizualului au fost scoase din ordonanţă. Asta, dacă ar fi să-l credem pe cuvînt pe Victor Ponta, pentru că textul legii nu a fost făcut public. Să-l credem, chiar dacă Guvernul minţea cu două săptămîni în urmă, declarînd că ordonanţa „nu mai e de actualitate“. Pînă una-alta, nu putem decît să ne întrebăm care este resortul acestei lipse de transparenţă.
Cît despre „nu este nimic atît de urgent de modificat la CNA“, am spune că, dimpotrivă, ar cam fi. Desigur, nu e vorba de lucruri care să restrîngă puterile acestei instituţii în raport cu televiziunile, pentru că în jungla audiovizuală de la noi trebuie să existe un arbitru care să le aducă permanent aminte participanţilor, regulile jocului. Ar fi fost nevoie, în schimb, de prevederile care stipulau ca membrii CNA să se priceapă la domeniul pe care-l păstoresc (nu ca pînă acum, cînd au ajuns acolo tot felul de inşi care nu ştiu nici măcar cu ce se mănîncă presa). Şi ar mai fi nevoie de ceea ce promitea cîndva Răsvan Popescu: că în CNA nu vor mai fi trimişi oameni pe criterii politice. Chiar dacă, în vremuri aberante, normalitatea pare pură utopie, nu strică să ne mai gîndim din cînd în cînd la ea.