Mititei, bere şi distracţie la maxim!

1 Mai. „Vremea a ţinut cu românii“, după cum le place televiziunilor să spună, aşa că aceştia „au pornit, cu mic, cu mare“, la munte sau pe litoral. Emisiunile de ştiri au abundat în materiale despre oameni ieşiţi la iarbă verde, despre „grătarele care n-au luat pauză două zile“ şi, neapărat, care „sfîrîie“, despre „Vama Veche, capitala distracţiei de 1 Mai“, despre „temerarii“ care s-au aruncat în valuri, deşi apa era rece, despre cum s-au băut multe beri, despre cum unii au căzut răpuşi pe sub mese, despre cum alţii s-au distrat în cluburile din Mamaia, despre ce maşini de fiţe erau parcate în faţa discotecilor şi tot aşa. Am văzut o groază de imagini cu burtoşi la bustul gol care învîrteau fleici pe grătare sau cu animatoare îmbrăcate sumar, dansînd în laserele verzi ale cluburilor. Şi am auzit invariabilele vorbe culese de la popor: despre cum merg micii cu berea, în cazul masculilor dezbrăcaţi în natură, sau strigăte de genul „Foarte tare! Distracţie la maxim!“, în discoteci.

Aţi observat că indivizii din cluburi nu ştiu alte cuvinte în afară de „Foarte tare! Distracţie la maxim!“? Aşa cum cei de la iarbă verde par a nu avea habar de altceva decît de „pastramă, mici şi bere“. Ai zice că trăim într-o ţară populată cu oameni decerebraţi, jumătate din ei fiind preocupaţi exclusiv să-şi umple maţul, jumătate – să transpire euforic în cluburi. Foarte tare, frate!

Televiziunile prezintă cele două categorii de „distracţii“ cu simpatie şi, în mod evident, cei care fac aceste ştiri suferă profund că nu sînt ori la iarbă verde, ori în discoteci. Ba, mai mult, prezentatoarele preiau cu voioşie micile poante răsuflate ale celor care „ştiu să se distreze“ – despre care ni se spune, de exemplu, că „nici nu mai ştiu de cînd nu au mai pus gura pe apă, de teamă să nu ruginească“. Spunîndu-ne aşa ceva, respectiva prezentatoare ne face implicit cu ochiul să înţelegem că e şi ea fată de gaşcă şi că numai soarta nemiloasă o ţine în acel moment la un pupitru de ştiri... Altfel, aşa cum poporul nu ştie decît cîteva cuvinte, nici oamenii de ştiri nu sînt mai breji şi mestecă mereu aceleaşi şi aceleaşi expresii („minivacanţa de 1 Mai“, „sfîrîie grătarele“, „vremea a ţinut cu românii“, „petrecerea e-n toi“ etc.)

Aşa stînd lucrurile, credeţi că se întreabă cineva, dintre cei care ne livrează aceste ştiri, ce-i în capul tinerilor din discoteci sau în cel al masculilor de pe pajişte? Face cineva vreo analiză a mentalului colectiv subjugat grătarului? Încearcă cineva să vadă dincolo de urletele cu „distracţie la maxim!“? Sau, dacă nu fac incursiuni antropologice sau de psihologie colectivă, şi-a propus cineva măcar să numere seringile de pe plajă, de la Vama Veche, sau cazurile de comă alcoolică? Am cere deja prea mult!...

Televiziunile sînt teritoriul predilect al superficialităţii, al aparenţelor, al cultivării clişeelor şi a oamenilor-clişeu. Dacă ar săpa puţin sub pojghiţa pe care le place să patineze, ar trebui să spună adevărul – cum ar zice Godard – iar asta nu e de dorit. Reiau ce citam din Godard acum ceva vreme: „Se admite din start absenţa adevărului şi totul nu este decît vorbărie despre.“

Desigur, există şi televiziuni care, chipurile, dezbat problemele – dar nu fac altceva decît „vorbărie despre“. Este cazul Realităţii TV, care a invitat duminica trecută cîţiva oameni în studio, să discute despre cum se distrau tinerii în trecut şi cum se distrează acum. Printre invitaţi era şi Nicu Covaci de la Phoenix, îmbrăcat într-o vestă de blugi pe pielea goală, care ne-a povestit cum e el şi împotriva comunismului, dar şi împotriva capitalismului şi cum a rămas un haiduc. Şi cum vin oamenii de toate vîrstele la concertele Phoenix, să asculte artă adevărată. De ce l-ai invita pe Nicu Covaci să-ţi analizeze lucruri la televizor? Păi, simplu: să faci „vorbărie despre“, să se bată cîmpii şi să ocoleşti cît mai mult spunerea adevărului.