Mîna care introduce votul în urnă

Mîna care votează este coordonată de creier, după cum ştim. Depinde însă dacă respectivul creier comandă numai mişcarea propriu-zisă, trimiţînd impulsuri nervoase către muşchi, sau dincolo de această mişcare se mai află ceva. Adică un proces de gîndire, de cumpănire a variantelor existente şi de selectare în cele din urmă a variantei optime. ën mod normal, ca alegerile să fie libere, corecte, trebuie ca alegătorul să şi gîndească. Să aibă ideile şi alegerile proprii, nu induse de alţii. Este de interes public ca alegătorul să fie informat şi să decidă în cunoştinţă de cauză? Păi, ar cam fi! Şi ce ar trebui să facă un post de televiziune care se consideră responsabil? La carte zice că ar trebui să servească interesul public... Avem televiziuni care se bat cu pumnul în piept că militează pentru binele cetăţii. Care organizează campanii cu surle şi trîmbiţe pentru reîmpădurirea patriei, pentru construirea de şcoli, străzi şi spitale, pentru cîştigarea respectului faţă de cetăţean, pentru constituirea unei adevărate gherile împotriva instaurării iminentei dictaturi. Nici una însă nu a explicat oamenilor, pe înţelesul lor, ce înseamnă Parlament unicameral, care sînt avantajele şi dezavantajele lui