Internetul Lucrurilor: vise şi spaime
Pe nesimțite, în discuțiile de zi cu zi se insinuează un termen misterios: Internetul (Tuturor) Lucrurilor, zis și Internet of Things, zis și IoT, Internet of Everything sau Internet of Me. De ce ne interesează asta? Fiindcă, de fapt, dacă aveți un televizor inteligent, IoT-ul a intrat deja la dumneavoastră în casă. Și, în timp ce beneficiile acestei subrețele care depășește vechea rețea sînt uriașe, felul în care ea va modifica lumea e greu de anticipat și include riscuri.
De ce-ar exista și ar fi altfel un Internet al Lucrurilor, separat de cel al calculatoarelor și telefoanelor mobile? La urma urmei, și ele, calculatoarele, și telefoanele mobile, sînt lucruri. Conceptul, popularizat prin ’99 de Massachusets Institute of Technology, include însă o nuanță: prin calculator sau mobil se conectează în ultimă instanță, la Internet, oamenii. Lucrurile din Internet of Things sînt, în schimb, dispozitive care nu prea interacționează cu oamenii.
Dacă așa ceva vi se pare de domeniul SF-ului, televizorul conectat la Internet e ceva contemporan: fie îl aveți acasă, fie ați auzit de el și, atunci cînd vă veți schimba TV-ul, va fi foarte greu să vă luați unul fără rețea. La fel sînt și brățările de fitness, care se leagă singure la Internet și vă actualizează datele undeva în Cloud (online) oricînd sînteți lîngă calculatorul cu care comunică prin Bluetooth. Sau ceasurile inteligente, care funcționează cu adevărat inteligent doar în tandem cu mobilul. Lucrurile, în acest sens, își văd de-ale lor cu foarte puţină contribuție din partea dumneavoastră și, adesea, nici măcar nu mai au o interfață de interacțiune umană – sau au una foarte redusă. De regulă, sînt comandate prin alte dispozitive, dintre care bătrînul laptop e cel mai bine proiectat pentru asta.
Internet of Things este deci o idee cu un număr infinit de aplicații, de la așa-numitele case inteligente la automobile conectate sau la exemplul mai cunoscut al frigiderului care știe să măsoare stocurile anumitor alimente și să comande, automat, la un magazin online, atunci cînd laptele sau apa plată sînt pe terminate. Cifrele dau o indicație despre amploarea fenomenului. Conform Internet Live Stats, la ora actuală sînt conectați în jur de 3,3 din cei 7,4 miliarde de locuitori ai Planetei. Business Insider dă însă o estimare a numărului total de dispozitive aflate online în 2015: în jur de 15 miliarde, din care numai o jumătate sînt computere, tablete și telefoane mobile. Ultimele trei categorii sînt mai multe decît utilizatorii umani fiindcă majoritatea acestora accesează Internetul pe mai mult de un dispozitiv. Dar oricum am socoti, în momentul de față există un număr de lucruri egal cu populația omenirii, conectat, dar nesupravegheat, direct, de aceeași populație.
Ca să știm ce fel de lucruri, ne putem uita pe lista noutăților prezentate la CES 2016, marele tîrg de tehnologie de la Los Angeles. Printre acestea se numără dispozitive care îți monitorizează somnul și îți propun o oră de trezire conformă cu ciclurile tale nocturne, în ideea că datele de același fel pe care le obții de la brățara de fitness sînt deja o poveste veche. O baterie de 9 volți, cu aspect banal, alimentează detectoarele de fum, dar în plus te alertează de la distanță, prin Internet, despre apariția fumului. Un dispozitiv de hrănit animale favorite, conectat cu mobilul, te ajută să le livrezi porțiile dorite și să afli cît au consumat. Periuțele de dinți inteligente sînt și ele conectate la același mobil, pe ecranul căruia rulează un joc care poate fi comandat prin mișcările periuței în interiorul gurii, pentru uzul copiilor fără tragere de inimă pentru igiena dentară. Oglinda se poate transforma în ecran și îți adaugă sclipici sau o mustață, ca jocurile de modă în care faci același lucru cu o poză. Și multe altele.
Chiar dacă aceste invenții sună exotic, ele sînt deja disponibile pentru simplii utilizatori, sau pe punctul de a deveni astfel. Nu e de mirare că, în 2020, Internetul Lucrurilor va număra, după Gartner Research, cam 26 de miliarde de dispozitive. Tot în 2020, populația omenirii va fi de aproximativ 7,8 miliarde de indivizi.
Dincolo de aplicațiile personale sau casnice, Internet of Things poate însemna – și a început să însemne pe alocuri – monitorizarea condițiilor atmosferice sau managementul infrastructurii unui oraș. Podurile și drumurile pot fi prevăzute cu senzori – un concept-cheie în IoT – care să monitorizeze degradarea acestora și să programeze reparații atunci cînd e cazul. Dispozitive asemănătoare pot ajuta la economisirea energiei, începînd cu deja existentele becuri inteligente. Ritmul cardiac al suferinzilor de inimă poate fi, permanent, la dispoziția serviciilor de urgență, care pot primi o alertă atunci cînd apar probleme. Și multe altele, care duc de la ideea de casă inteligentă la aceea de oraș inteligent.
Dar, mai puțin visător, un studiu Accenture pune accentul pe genul de dispozitive pe care oamenii ar fi dispuși să le adopte în următorii ani. Conform acestui studiu, ne dorim sau avem deja amintitele frigidere inteligente, brățări de fitness și ceasuri gen Apple Watch, aspiratoare care se conduc singure sau, desigur, camere de supraveghere care ne lasă să vedem ce se întîmplă acasă atunci cînd sîntem într-un alt loc. Aici apare însă problema.
Ars Tehnica relata acum cîteva zile că, prin intermediul unui Google pentru Internet of Things, Shodan.io, poți vedea imagini culese de camere de supraveghere cu sugari dormind în pătuț, plantații de marijuana, încăperi din bănci și multe alte lucruri pe care utilizatorii nu și le-ar dori în nici un caz publice. Problema este nivelul de securitate scăzut al dispozitivelor din Internet of Things, care, în majoritate, au performanțe și o securizare mult mai scăzute decît un calculator tipic. Totul pornește de la presiunea unui preț cît mai mic, dar se leagă și de faptul că Internetul Lucrurilor e mult mai puțin testat, ca să zicem așa, decît cel al oamenilor. Plus faptul că interfețele rudimentare prin care sînt conectate camerele sînt mai greu de înțeles de către simplii utilizatori.
Mai rămîne, bineînțeles, să ne întrebăm ce s-ar întîmpla cu un oraș inteligent în momentul unei pene masive de Internet, orice-ar însemna asta. S-ar opri nu numai bancomatele, ci și, probabil, transportul în comun, semaforizarea străzilor și multe altele. Cu alte cuvinte, Internetul Lucrurilor trebuie proiectat foarte atent și nu e de mirare că Marea Britanie a alocat în 2015 un buget de cercetare de 40 de miliarde de lire sterline pentru el. Pînă acum, am reușit să proiectăm și să folosim Internetul Oamenilor, care e o mană cerească, deși direcția în care acesta se îndreaptă nu e tocmai cea pe care o visau părinții fondatori, în general oameni de știință altruiști. Cu cel al Lucrurilor va trebui să fim foarte atenți.
Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).