„Înţeleg nerăbdarea acestor tineri...“
Ţara este la ananghie. Preşedintele vorbeşte de pericolul colapsului, de „grecizarea“ ei şi recurge la măsuri tranşante, care lovesc grav în populaţia deja săracă. Cum s-a ajuns aici? Un răspuns ni l-a oferit excelenta emisiune de reportaje de la Pro TV, România, te iubesc, duminica trecută.
În România de azi, sînt luate în consideraţie aproape în mod exclusiv efectele. Aşa fac televiziunile, aşa fac şi politicienii. Toţi se limitează să constate dezastrul, dar nu merg ceva mai departe de această constatare. Televiziunile ne arată cu degetul întîmplări care decurg din situaţia în care ne aflăm. Politicienii, la rîndul lor, constată că stăm rău şi – iată – aleg să supună populaţia la terapii de şoc. Acestea însă au în vedere doar efectele bolii şi neglijează total cauzele. Revenind la emisiunea de la Pro TV, România, te iubesc, aceasta este una dintre puţinele producţii de la televiziunile noastre care analizează cu adevărat lucrurile, care trec dincolo de pojghiţa aparenţelor.
Scriam săptămîna trecută despre înclinaţia televiziunilor de la noi înspre superficialitate şi vorbărie goală – totul construit în aşa fel încît să nu se spună adevărul. (Acelaşi lucru fac şi politicienii, iar spaţiul public de la noi este unul în care domnesc superficialitatea, aparenţele şi măştile.) Ei bine, emisiunea România, te iubesc, prezentată de Cristian Leonte, este o producţie jurnalistică veritabilă – şi care, da, spune adevăruri. Adevăruri care nu ne mîngîie pe creştet, ba dimpotrivă, nu ne sînt deloc confortabile. Am putut vedea, în această emisiune, reportaje despre cum şi de ce beau românii (băutura fiind cauza multor nenorociri pe care le vedem la ştiri), despre lipsa totală de şanse a unui puşcăriaş să se reintegreze în societate sau despre cum a fost pusă pe butuci una dintre cele mai valoroase staţiuni balneoclimaterice din Europa, Herculane. Totul realizat în urma unui demers jurnalistic făcut ca la carte şi împachetat într-un discurs inteligent.
Duminica trecută, titlul unui reportaj de la România, te iubesc, a fost „Tineri bursieri, aşteptăm un loc de muncă“. Era vorba despre cei 149 de tineri care au fost trimişi pe bani grei de statul român la studii în străinătate, prin programul Bursa Specială a Guvernului României. Scopul programului, care a costat şase milioane de euro, era de a pregăti un corp de înalţi funcţionari profesionişti prin trimiterea la cele mai mari universităţi din lume. Ei ar fi trebuit să reformeze statul român – deci exact lucrul de care aveam acum nevoie şi care probabil ne-ar fi ajutat să evităm situaţia dramatică în care ne aflăm.
Tinerii au obţinut aceste burse în urma unui concurs extrem de dificil, cu 20 de candidaţi pe loc, şi au semnat un contract în care se angajau să aibă calificativul „bine“ pe toată perioada studiilor şi să se întoarcă în România, pentru a lucra în administraţia publică, în posturi de conducere. S-au întors superşcoliţi, dar au realizat că nimeni nu are nevoie de ei aici. Cei mai mulţi care au terminat aceste studii în străinătate au revenit în România în 2007. În cei trei ani cît au trecut de atunci, nici unul dintre cei 149 nu a fost angajat. În reportajul de la România, te iubesc, îl auzim pe Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, cum spune, senin şi zîmbitor, „Înţeleg nerăbdarea acestor tineri...“ Adică ei sînt tineri şi pripiţi, nu ca el, care înţelege cum stau lucrurile... El ştie foarte bine că posturile de conducere din administraţia publică nu sînt pentru cei competenţi, ci pentru clientela politică sau pentru rudele celor puternici.
Traian Băsescu a anunţat duminica trecută că sîntem la fundul sacului, că populaţia trebuie să se sacrifice şi că el însuşi îşi donează salariul de preşedinte. Nu a spus însă nimic despre favorurile acordate clientelei. În continuare sînt trecute cu vederea cauzele: se administrează medicamente puternice împotriva febrei, dar nu se face nimic pentru a trata infecţia generalizată.