Imaginea ţărişoarei

"Străinii dau despre noi numai reportaje cu ţigani, copii ai străzii şi case de copii!" - ne plîngem noi ori de cîte ori avem ocazia. Ne simţim nedreptăţiţi, victime ale unei conspiraţii mondiale, umiliţi de mai-marii acestei lumi - prin uneltele lor, jurnaliştii. Noi avem o ţară ca o floare şi sîntem nişte oameni buni şi ospitalieri, iar ei uite cum ne fac de rîs în faţa unei întregi lumi! În paranteză fie spus, şi cei din televiziunile noastre fac cam acelaşi lucru cînd caută senzaţionalul cu orice preţ. Şi asta se întîmplă la ei acasă. Dacă, de exemplu, ar merge în Albania pentru un reportaj, tot numai despre mizerie şi orori ar şti să vorbească - iar albanezii s-ar simţi desigur nedreptăţiţi, pentru că, nu-i aşa?, au şi ei o ţară frumoasă şi cu oameni deosebiţi. Iată însă că a venit în scumpa noastră patrie şi un realizator de emisiuni TV neinteresat de copiii străzii. Îl cheamă Anthony Bourdain, face emisiunea No Reservations la Discovery Travel, iar săptămîna trecută am putut vedea o ediţie a acestei emisiuni dedicată României. Bourdain este un tip care cu greu se extaziază în faţa lucrurilor pe care le vede pe unde umblă şi e apreciat de telespectatori tocmai pentru stilul lui neconvenţional, ironic şi mefient. Numai că ceea ce ne distrează şi ne face să ne simţim bine (pe ideea caprei vecinului) cînd sînt luaţi în vizor alţii ne revoltă cînd este vorba de noi înşine. Cum adică nu cade pe spate cînd vede ce ţară frumoasă avem şi ce oameni primitori sîntem? Sîntem atît de primitori, încît nu ştim cum să-i tapăm mai bine de bani pe străinii care ne vizitează. La un moment dat, Anthony Bourdain şi echipa lui ajung la Curtea Veche şi vor să filmeze ruinele. Intră pe poartă, dar, după ce fac cîţiva paşi, ies ca din pămînt portarii stabilimentului şi le spun că nu au voie să filmeze fără autorizaţie. Ruinele de la Curtea Veche sînt, de bună seamă, obiectiv naţional, dacă nu chiar militar... După cîteva schimburi de replici, lucrurile se lămuresc: pot filma şi fără autorizaţie, dacă le plătesc cinstit portarilor pentru asta. O nimica toată - cam la zece euro pe metru pătrat. Cu reducere, pentru că sînt băieţi drăguţi. Păi, nu ar fi fost mai ieftin şi simplu să filmeze niscai copii ai străzii? Cu toate acestea, Anthony Bourdain nu se lasă descurajat. Nu mai filmează la Curtea Veche (ştim cu toţii că nu ar fi avut mare lucru de văzut acolo), dar merge în Piaţa Revoluţiei (unde un român îi spune cum a fost treaba cu balconul CC-ului şi cu Ceauşescu), mănîncă la Jariştea (unde nu e deloc impresionat de atmosfera de operetă de-acolo) sau ia nişte mititei "la botul calului", de la un individ care avea un grătar la marginea drumului (şi îi plac). Apoi pleacă prin ţară, vizitează Castelul Bran (despre care află că nu a aparţinut lui Vlad Dracul, ci că domnitorul a fost încarcerat acolo doar două săptămîni), participă la o petrecere de Halloween în Bran, special făcută pentru străini (şi nu este impresionat nici de aceasta), mănîncă ciorbă de burtă la o crîşmă ordinară, de tablă, din Sighet (şi nu strîmbă deloc din nas), închiriază o Dacie 1310 să vadă cum se circulă cu maşina naţională a românilor (iar maşina îl lasă-n drum), vizitează "Cimitirul vesel" de la Săpînţa şi participă, tot în Maramureş, la tăierea porcului, într-o gospodărie, şi la masa de după. După cum spune numele emisiunii, călătoria se face fără rezervări, fără mari pretenţii, iar Anthony Bourdain îşi propune să intre în contact cu viaţa obişnuită, de la "nivelul solului". Aşa stînd lucrurile, mi se pare că reportajul a surprins o Românie cam aşa cum este ea. În fine, aşa cum i se dezvăluie unui străin curios, lipsit de snobisme şi dotat cu simţul umorului. Desigur, după difuzarea emisiunii, forumurile şi blogurile româneşti s-au umplut de indignare, ba chiar şi blogul lui Anthony Bourdain a fost năpădit de comentariile românilor revoltaţi. Ca de obicei, sîntem mult mai preocupaţi de imaginea României în exterior, decît de cum merg de fapt lucrurile în ţara aceasta.