Gunoiul de sub preş

"Ce poate fi mai potrivit vara decît filmul Un surîs în plină vară?" - par să-şi fi zis televiziunile de la noi şi s-au înghesuit să-l difuzeze care mai de care. Acum vreo două săptămîni am putut să-l vedem pe B1 TV, sîmbăta trecută a fost pe PRO Cinema. Într-adevăr, filmul lui Geo Saizescu din 1963 este foarte nimerit pentru a fi dat pe post acum, în 2007. Nu pentru că titlul conţine cuvîntul "vară" şi s-ar potrivi astfel cu anotimpul în care ne aflăm (pentru că, în afară de titlu, vara nu are nici un rol în film), ci pentru că pelicula este una extrem de valoroasă şi de educativă şi ar fi păcat ca generaţiile mai tinere să fie private de învăţăturile de viaţă pe care le transmite acest film. Şi, pe de altă parte, tineretul din ziua de azi trebuie să ştie şi el ce şansă extraordinară a fost colectivizarea pentru ţăranul român, cum i-a schimbat radical viaţa şi a pus-o pe un nou făgaş, al prosperităţii, al cinstei şi al omeniei. Personajul principal al acestui film este tînărul Făniţă, care, în ciuda tinereţii lui, are înrădăcinate mentalităţile depăşite ale societăţii burgheze. El vrea să răzbească în viaţă de unul singur, încercînd să-şi pună pe picioare tot felul de afaceri, şi nu ţine cont de noul mers al vremurilor în satul românesc. Adică este singurul din acel sat care nu vrea să intre în colectivă. "Au zis de sus că numai cine vrea intră în gospodărie!" - le spune el celor care îi vor binele şi-l sfătuiesc prieteneşte să intre în rîndul lumii. Toate încercările lui de a-şi înjgheba o afacere sfîrşesc prin a fi eşecuri, dar el persistă cu încăpăţînare în greşeală, orb la extraordinarele oportunităţi pe care le oferă colectiva. La colectivă se face o agricultură modernă, mecanizată, iar animalele sînt hrănite ştiinţific (şi de aceea au şi rezultate pe măsură). Atitudinea lui Făniţă este excelent caracterizată de unul din fraţii lui care, într-un moment de enervare, îi aruncă o vorbă de ocară: "Individualule!". Figura luminoasă a filmului este Nea Grigore (de fapt, aşa-i zice Făniţă, deşi este corectat de ceilalţi că Nea Grigore nu e Nea Grigore, ci "tovarăşul preşedinte al Gospodăriei"), care este un om blînd şi înţelept şi care îl ia cu binişorul pe tînărul nostru. Filozofia pe care i-o împărtăşeşte el, în încercarea de a-i deschide ochii în privinţa colectivei, este una de mare valoare umană: "Apa vine la matca ei şi omul la teapa lui". În fine, după ce trece prin toate încercările eşuate, Făniţă ajunge la sfîrşitul filmului să-i dea dreptate tovarăşului preşedinte al Gospodăriei şi să cugete amar: "Nea Grigore, Nea Grigore, trebuia să mă baţi, ca pe un fier!..." Prin urmare, în unele cazuri, ţăranii încăpăţînaţi ar fi fost mai nimerit să nu fie trataţi cu duhul blîndeţii, aşa cum a făcut Partidul în neţărmurita lui omenie, ci să li se aplice şi cîte o corecţie. Căci, unde dă tătucul Stalin, creşte... Dar să revenim totuşi în vremurile noastre şi să lăsăm gluma la o parte. Tot ce pot să spun e că mi se pare o ticăloşie să dai pe post o asemenea mizerie propagandistă. E o insultă la adresa ţăranilor care au murit în puşcării pentru că au refuzat să intre în colectivă. Difuzarea acestui film dă încă o dată seamă de lucrurile pestilente care mai există la noi, de gunoiul ascuns sub preş. Cît despre faptul că PRO Cinema a ajuns să dea în vara aceasta nu numai reluări ale reluărilor proprii, ci şi reluări după alte televiziuni, îmi amintesc ce-mi povestea acum cîtva timp Nicolae Manolescu. El şi-a început emisiunea de la PRO TV Profesiunea mea, cultura la sfîrşitul primăverii, iar, cînd a venit vara, Adrian Sîrbu a avut ideea să o lase în continuare, că tot e un "sezon mort" şi-şi pot permite să experimenteze. Surpriza a fost că, în lipsa unor alternative cu programe de calitate, mulţi telespectatori s-au uitat la ea şi emisiunea a avut un rating bun. Din păcate, acum Adrian Sîrbu a încetat să mai facă astfel de experimente. Şi, după cum vedem, merge pe mîna postului B1 TV.