Google Zeitgeist şi dialectica papanaşilor
Cînd am aflat că Dilema veche apare, în loc de joi, marţi, de Ajunul Crăciunului, am căutat un subiect mai vesel. Mi-a fost greu să-l găsesc, pînă am dat peste Google Zeitgeist, topul căutărilor celor mai frecvente de pe Google, din România şi din 2013.
Căutările pe Google arată ce îi interesează, sau care-s preocupările, celor opt milioane de români care s-au conectat la Internet cel puţin o dată pe lună, în 2013. Începem cu întrebările din clasa „Ce este?“. Cea mai căutată se referă la fainoşag, regionalism ardelenesc pus în circulaţie de o reclamă la pateu. Cuvîntul e un derivat de la „fain“, „bun“, şi prezenţa lui arată că utilizatorii de net sînt preocupaţi de ce mănîncă. În aceeaşi categorie e „Ce este aflatoxina?“, întrebare legată de scandalul laptelui infestat, din primăvară, dar şi interogaţia asemănătoare pentru gazpacho sau quinoa – o plantă mîncabilă, originară din Anzi. În top 10 „Ce este…?“ sînt şi întrebări politice, care arată că românii se uită şi peste graniţe, referitoare la Schengen, Mecanismul de Cooperare şi Verificare sau Ramadan – sărbătoarea musulmană. Topul „Cum să…?“ cuprinde – previzibil – întrebări mai practice, dintre care cea mai des formulată se referă la slăbit, contrar percepţiei despre obiceiurile alimentare nesănătoase ale românilor. Din aceeaşi categorie mai fac parte curiozităţile referitoare la pozat, cusut, zugrăvit, construit, tuns, sudare, dar şi preocupări mai metafizice, referitoare la meditaţie sau economisit. Ultimele, sugerînd că obsesiile material-acumulative post-1989 ale conaţionalilor, au mai dispărut. Căutările pure şi simple sînt eterogene, dar căutătorii au fost interesaţi, în acest an, de rezultatele BAC-ului, filme, Eurovision (aspiraţie europeană, n-o spun cu ironie), dar şi de Suleyman, sultanul, care arată, dimpotrivă, deschiderea către Est. Trec peste diete, ca să ajung la emisiuni TV, unde avem o veste bună: emisiunile costisitoare şi pozitive, gen Românii au talent, Vocea României, Next Star sau X Factor sînt cele mai numeroase. Asta, chiar dacă nu scăpăm de curiozitatea pentru formatele mai tabloide, gen Acces Direct sau Happy Hour (rebrandingul din toamnă al acestuia în La Măruţă nu se vede pe Google).
Evenimentele muzicale căutate sînt surprinzătoare: nu Bănică Jr. şi nici manele, ci Festivalul Enescu, Roger Waters, Depeche Mode sau Peninsula. Se va spune că maneliştii nu prea folosesc Internetul, dar daţi o căutare cu „manele“ pe acelaşi Google şi veţi vedea că genul e foarte bogat reprezentat, şi din punctul de vedere al clipurilor YouTube, şi din cel al site-urilor de profil.
Dacă e să ne luăm după topul evenimentelor sportive, Internetul e dominat de stelişti, fiindcă Steaua e singura echipă prezentă, cu trei meciuri. Probabil că celelalte nu au prea avut ce sau cum juca în 2013, dar pe listă mai găsim Naţionala şi, slavă Domnului, trei poziţii legate de tenis. Ca dovadă faptul că lumea se mai uită şi la altceva decît la simulacrul de sport în care s-a transformat fotbalul autohton.
La filme, găsim previzibil titluri comerciale, ca Iron Man 3 sau Despicable Me 2, dar şi lungmetraje cu calităţi artistice, precum Django Unchained sau Argo. Surpriza plăcută e la numărul 10, unde se află un film românesc – Poziţia copilului al lui Călin Netzer, cel cu Ursul de Aur. Cuplat cu recordul de peste 100.000 de spectatori în săli (record pentru film românesc, cele hollywoodiene depăşesc 350.000 de spectatori), putem trage concluzia optimistă că în cinematografia românească încep să apară şi filme care iau premii importante şi umplu săli, în egală măsură. Sau, dacă e s-o luăm altfel, că publicul autohton a început să-şi aprecieze cineaştii care constituie, în momentul de faţă, principalul export (de prestigiu) românesc.
Topul persoanelor e plin de răposaţi: Paul Walker, Sergiu Nicolaescu (şi văduva acestuia, Dana Nicolaescu), Mica Abracadabra, Ramona Fabian şi Irina Petrescu ocupă 6 dintre cele 10 poziţii. Bine că Gigi Becali şi Cezar Ouatu sînt sănătoşi, în lipsă de alte calităţi. Puştoaica-senzaţie-reggae autohtonă Nicole Cherry şi Roger Waters scapă turma spectrală de mai sus.
Ne întoarcem la mîncare, pentru a constata că românii sînt preocupaţi de aflatoxină sau slăbit, dar dintre cele 10 tipuri de reţete căutate, 8 sînt de dulciuri, în frunte cu clătitele şi tiramisu. Singurele două nedeserturi româneşti din top nu sînt nici româneşti, fiindcă e vorba de pizza şi lasagna. Tot topul arată o naţie semialfabetizată gastronomic, fiindcă toate curiozităţile se leagă de feluri simple, ca gogoşile sau papanaşii.
Tradiţionalul cozonac pare a fi singurul care pune probleme de măiestrie, dar e mult în urma ceauşistului chec.
Dar, în fine, am spus că sîntem în căutarea unor motive de optimism. Ultimul dintre ele e acela că lista teatrelor începe cu cel de Comedie, chiar înaintea Naţionalului sau Bulandrei, ceea ce ne lasă să presupunem că utilizatorii autohtoni mai au, încă, chef de rîs.
Zeitgeist-ul e un termen hegelian, care se traduce prin „spiritul timpului“. E drept, e greu să găseşti dialectica în Iron Man, papanaşi sau Ouatu, dar una peste alta, Google dă indicaţii destul de bune despre preocupările românilor conectaţi la reţea, fiindcă a căuta înseamnă a te duce tu spre un anume lucru, şi nu a-l consuma pasiv, ca la TV, în ipostaza cartofului de canapea. Dacă Google Zeitgeist ar fi suma interogaţiilor unei singure persoane în decursul aceluiaşi an, am deduce că e vorba de cineva îndopat cu dulciuri şi preocupat de activităţi practice (văruit, cusut), dar, pe de altă parte, temător de mîncăruri şi substanţe nesănătoase. Cineva-ul respectiv se uită la plebeul fotbal, dar mai scapă şi cîte-un meci de aristocratic tenis, vede filme de duzină, dar şi cîte-un lungmetraj de artă şi are gusturi muzicale surprinzător de alese. Nu-i chiar aşa de rău, nu?
Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).