Forţa inşilor din mucava

Ţin această rubrică de peste cinci ani şi, în tot acest timp, multe dintre emisiunile sau vedetele TV despre care am scris au dispărut de pe firmament. Mă uit uneori pe textele mele mai vechi şi realizez că am cheltuit o groază de energie degeaba, pentru lucruri episodice, care ne-au sîcîit de pe micul ecran doar o perioadă de timp. Există însă şi personaje care, deşi păreau episodice, sînt astăzi ce-au fost, ba chiar mai mult decît atît (după expresia favorită a foştilor activişti&securişti). Mă uitam zilele trecute la noul primar al sectorului 4, Cristian Popescu, care e numit chiar şi în mod oficial cu numele de scenă: Piedone. Era într-o vizită la un cămin de bătrîni, însoţit desigur de camerele de luat vederi şi îşi juca rolul foarte bine: îi zicea "mamă" unei bătrîne (care, fireşte, nu era mama lui), era autoritar şi cu mîinile în şold şi nu privea niciodată înspre camere. Părea, pur şi simplu, filmat fără să ştie, în timp ce se îngrijea de soarta oamenilor în suferinţă. M-am amuzat să găsesc ce am mai scris despre acest personaj. Am dat de un text din primăvara lui 2003, cînd omul era în plină ascensiune mediatică. Iată ce scriam atunci: "Nu ştiu din ce raţiune, cineva a vrut să facă din umilul consilier al Primăriei Sectorului şase, Cristian Popescu, un supererou. Superman sau Batman nu putea fi pentru că nu-l ajuta fizicul (şi, pe de altă parte, ar fi fost şi destul de dificil să umble pe stradă cu mantie sau mascat), aşa că, dacă tot trebuia să poarte un nume, i-au spus Piedone. Dar masca sau mantia sînt, pînă la urmă, accesorii nesemnificative pentru un astfel de personaj. Cel mai important lucru, fără de care nici un supererou nu ar exista, este camera de luat vederi. Iar aşa ceva Piedone al nostru are din belşug. Camerele îl însoţesc cuminţi oriunde s-ar duce şi-l filmează din toate poziţiile, ca pe cei din casa Big Brother. (...) Scurt istoric. Consilierul Cristian Popescu a început prin a fi un obişnuit al jurnalelor televiziunii Prima (iată, Prima, care astăzi găzduieşte Big Brother-ul). Fiecare descindere a lui prin pieţe era filmată. I s-a zis Piedone de la bun început şi a trebuit să treacă ceva timp pînă să aflăm că în spatele personajului se afla un anume consilier Cristian Popescu. Aşa cum era şi normal, mitul mediatic a precedat persoana propriu-zisă. Pe de altă parte, cei care s-au ocupat de construirea acestui personaj au realizat un fapt evident: numele lui era destul de banal, iar unui supererou îi trebuie neapărat un supranume. Peter Parker este, de fapt, Spiderman, iar Cristian Popescu - Piedone. Excelentă găselniţă, trebuie s-o recunoaştem! Ce făcea tipul: mergea prin pieţe, răsturna tarabele amărîţilor Ťcare comercializau produsele în condiţii improprii» (şi îi prezenta publicului ca pe nişte afacerişti veroşi) sau mîngîia pe creştet băbuţe neajutorate. Mai mare dragul să te ia un asemenea personaj sub aripa lui încăpătoare... (...) Apoi Piedone a început să fie preluat, încet-încet, şi de celelalte televiziuni. A devenit un ŤVIP», a fost invitat în emisiuni gen Academia vedetelor sau pe la talk-show-uri. Cu ocazia acestora din urmă, ne-am dat seama că omul e destul de cuminţel, că nu vrea să-i supere pe cei mari şi că-şi umflă pieptul numai în faţa plevuştii cu tarabe (ca şi Bud Spencer, el îi bate numai pe cei debili - şi, oricum, trebuie să pară că bate, nu să o facă într-adevăr). Pe de altă parte, tot cu ocazia talk show-urilor, Piedone a dat adevărata măsură a agramatismului său funciar sau a puţinătăţii ideilor care-l vizitează (asta dovedeşte, printre altele, că el, singur, nu ar fi fost în stare să-şi organizeze o campanie publicitară aşa de bine articulată)". În mod normal, nu ai da nici o şansă unui asemenea personaj de mucava. Iată însă că realitatea ne-a demonstrat că se poate, şi acum omul conduce destinele unui sector al Capitalei. Ca şi în cazul "adevăratului" Piedone, publicul infantil s-a lăsat dus de nas şi l-a crezut un personaj cu adevărat forţos.