Fete care sărută fete (şi băieţi care le privesc)
The L World (2004-2009) a fost singurul serial de ficţiune care şi-a propus să prezinte stilul de viaţă al unei comunităţi de lesbiene. (Dacă a reuşit sau nu e discutabil.) Însă cum trăiesc lesbienele în comunităţi hetero? E greu de spus. Cu excepţia cîtorva seriale (Glee, Pretty Little Liars, Grey’s Anatomy, Skins UK), personajele lesbiene sînt de obicei episodice. Sau de ce să introduci un nou personaj? E mai simplu să-i creezi unui personaj principal straight o nouă identitate sexuală la care poate renunţa oricînd.
În lipsa unui bărbat (non-abuziv)
Noul sezon Weeds, al şaptelea, ne-o prezintă pe Nancy Botwin la trei ani distanţă de unde am lăsat-o la sfîrşitul sezonului precedent, adică în închisoare. Nancy tocmai e anunţată că e eliberată condiţionat, iar despre viaţa ei în închisoare aflăm doar atît: a fost într-o relaţie lesbiană cu Olga, colega ei de celulă. Sărutul lor pasional de despărţire provoacă o reacţie puternică printre celelalte deţinute şi chiar empatie din partea gardianului („Poate o să vă revedeţi în curînd.“). Nancy însă are alte griji şi nu pare a fi afectată de despărţirea de Olga. Iar următorul episod sugerează deja că nu o vom vedea pe Nancy în alte relaţii lesbiene. După toate dificultăţile întîmpinate în noua sa postură de eliberată condiţionat, aceasta găseşte un moment de relaxare în prima sa ţigară cu marijuana şi în braţele lui Demetri, fratele Olgăi. Demetri devine noul său furnizor de iarbă după ce Nancy îi livrează o geantă cu arme, geantă la care a avut acces datorită Olgăi şi care făcea parte din planurile lor de viitor. Se pare însă că acel viitor comun era imaginat doar de Olga – nimic din acţiunile lui Nancy nu sugerează că Olga ar mai avea loc în viaţa ei după închisoare. Dar dacă Nancy n-a fost implicată emoţional în relaţia cu Olga, a fost această relaţie una de convenienţă, motivată pur şi simplu de lipsa unui bărbat, sau a fost o relaţie bazată pe interes, motivată de faptul că Olga avea ceva ce o putea ajuta să repornească afacerea cu iarbă? Deşi prima variantă e cît se poate de plauzibilă, a doua pare şi mai plauzibilă. În primul rînd, pentru că relaţiile lui Nancy au fost întotdeauna mai mult sau mai puţin ambigue din punct de vedere emoţional, bărbaţii din viaţa ei fiind din categoria celor care o puteau ajuta să înainteze în lumea drogurilor şi care îi puteau oferi protecţie. În al doilea rînd, pentru că în sezonul precedent Nancy a lăsat să se înţeleagă că sexualitatea ei poate fi flexibilă atunci cînd vine vorba de afaceri. Aflîndu-se la un moment dat în Seattle, Nancy a ajuns să cumpere haşiş, de la un cuplu de lesbiene, Fiona şi Linda. Neavînd destui bani, Nancy îi propune Lindei favoruri sexuale în schimbul mărfii, însă este refuzată.
Luînd în considerare şirul de relaţii eşuate şi modul în care acestea reflectă caracterul lui Nancy, am putea trece cu vederea faptul că relaţia dintre Nancy şi Olga nu e printre cele mai pozitive reprezentări media ale lesbianismului. Apoi, nu putem uita că, în privinţa reprezentărilor lesbiene, Weeds e printre cele mai progresiste seriale, avînd-o printre personajele recurente, de-a lungul a mai multe sezoane, pe Isabelle Hodes, cea mai tînără lesbiană de pe micul ecran.
True Blood: un alt serial de succes, un nou sezon, şi o altă relaţie lesbiană. La sfîrşitul sezonului trecut, Tara a plecat din Bon Temps, hotărîtă să lase în urmă supranaturalul şi trecutul său nefericit. După un an, Tara şi-a creat o nouă identitate în New Orleans, unde e cunoscută sub numele de Toni, e luptătoare, iar oponenta sa se dovedeşte a fi şi iubita sa. Abia în al cincilea episod Tara i se confesează lui Sookie şi îşi explică sentimentele pentru Naomi, care între timp a aflat că Tara a minţit în privinţa identităţii sale. Discuţia dintre cele două prietene ne dă motive să credem că relaţia dintre Tara şi Naomi nu e doar o fază şi că acest personaj va reveni pe parcursul serialului. Şi totuşi, noua identitate sexuală a Tarei ridică unele suspiciuni. Avînd în vedere cît de mult a avut de suferit din cauza bărbaţilor (Sam, Eggs şi, în final, vampirul Franklin care intenţiona să o transforme în soţia lui veşnică, împotriva voinţei sale), motivul pentru care acum Tara e într-o relaţie lesbiană ar părea să fie neîncrederea în bărbaţi, frica de o altă relaţie heterosexuală abuzivă. Un asemenea scenariu nu ar fi foarte departe de cazuri reale, deci verosimil, însă atît Alan Ball, creatorul serialului, cît şi scenaristul Alexander Woo insistă că nu acesta a fost motivul pentru care au decis să-i creeze Tarei o nouă identitate sexuală. Woo, citat de AfterEllen.com, crede că au fost destul de atenţi încît să nu sugereze că ceea ce a împins-o într-o relaţie cu o altă femeie ar fi fost cursul vieţii ei. Ei bine, nu au fost destul de atenţi. Dacă prima relaţie a Tarei după experienţa extrem de negativă cu vampirul Franklin e una lesbiană, scenariştii nu doar sugerează că noua relaţie e consecinţa acelei experienţe, ci o şi aruncă pe Tara (mai ales prin noua ei ocupaţie de luptătoare) în stereotipul lesbienei furioase care-i urăşte pe bărbaţi. Singura parte pozitivă a acestui mesaj confuz pe care-l transmit scenariştii True Blood e că în sfîrşit o vedem pe Tara într-o relaţie fericită.
Bisexualitate chic
Dacă Weeds şi True Blood stau destul de bine la capitolul reprezentări LGBT şi săruturile lesbiene ale lui Nancy, respectiv ale Tarei indică nişte relaţii de durată, şi nu doar nişte rătăciri sau experimentări, nu acelaşi lucru se poate spune despre alte seriale. Sărutul lesbian, de cele mai multe ori între un personaj principal straight şi un personaj episodic gay sau bi, a devenit obligatoriu pentru orice serial care se respectă. Fără nici un dubiu, orice episod cu un sărut lesbian va face audienţă. Dintre serialele difuzate la noi, asemenea episoade au fost în: Sex And The City, Desperate Housewives, House, Heroes, One Tree Hill, The O.C., Gossip Girl, The Simpsons. Printre cele mai celebre rămîne episodul din Friends, în care Rachel (Jennifer Aniston) împarte un sărut cu Melissa (Winona Ryder), iar dintre cele mai recente e de menţionat episodul din Community, în care Brita o sărută pe o fată despre care crede că e lesbiană, iar aceasta, la rîndul ei, crede că Brita e lesbiană, ambele fiind de fapt hetero.
Din păcate, episodul cu sărutul lesbian nu e nimic mai mult decît o strategie de marketing ieftină şi creează falsa impresie că cel puţin bisexualitatea, dacă nu lesbianismul, se bucură de o vizibilitate sporită. De fapt, bisexualitatea ca orientare are un grad de vizibilitate aproape de zero. În schimb, bisexualitatea e prezentată ca experiment, iar cînd e prezentată ca un experiment cool atunci intervin problemele. Desigur, tendinţa bisexualităţii chic nu e ceva nou, doar asistăm la un nou val post-Britney-Madonna, post-t.A.T.u. şi reîmprospătat puţin de Katy Perry, cu al ei „I Kissed A Girl“. Singura noutate ar fi dublul standard pe care l-a adus cu el acest nou val. Dacă în anii ’70, datorită glam-rock-ului şi unor staruri ca David Bowie, bisexualitatea chic era atît pentru fete, cît şi pentru băieţi, acum tendinţa e acceptabilă doar în cazul fetelor. Apoi, dacă ne uităm mai atent la fetele care sărută fete pe micul ecran, fie ele straight, gay sau bi, observăm că toate sînt feminine şi frumoase în mod convenţional, chiar şi cele dintr-un serial ca The L World, şi dintr-odată devine evident că aceste mostre de bisexualitate sînt destinate nu neapărat privirii lesbiene, ci privirii masculine. Acesta e de altfel şi motivul pentru care săruturile lesbiene din seriale nu duc la nimic mai mult – bărbaţii vor să vadă două femei sărutîndu-se, dar în acelaşi timp vor să ştie că se vor întoarce la ei. Acceptarea doar a acestui tip de manifestări lesbiene adresate privirii masculine e de fapt la fel de homofobă şi ignorantă ca reacţia celor care spun că reprezentările LGBT din media „promovează“ orientări sau identităţi sexuale, deci corup tineretul.
Cît despre efectele pe care tendinţa bisexualităţii chic le are în spaţiul real, acestea sînt destul de bizare: două fete straight sărutîndu-se într-un club – e acceptabil, dar două lesbiene ţinîndu-se de mînă într-un muzeu – nu e. (Ironia? Era vorba de expoziţia „Gertrude Stein“ din San Francisco.)
Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.