Femei în acțiune

La începutul lunii septembrie, Monika Bartyzel de la Cinematical răspundea dilemei unui critic de film de la Denver Post: sînt eroinele din filmele de acţiune un exemplu pozitiv sau transmit ele un mesaj periculos? Oare nu cumva toate aceste eroine care dau dovadă de o forţă fizică egală cu cea a bărbaţilor le vor crea femeilor impresia că deţin puteri pe care de fapt nu le pot avea? Întrebarea vine după ce, în mai puţin de un an, pe marele ecran s-au perindat nişte eroine care au lăsat o impresie destul de puternică: Lisbeth Salander (seria Millennium), Hit Girl (Kick-Ass) sau Evelyn Salt (Salt). Reacţia criticului de la Denver Post este însă una cel puţin bizară în contextul în care se ştie că reprezentările femeilor în cinema nu sînt diversificate. Apoi, după cum bine punctează Bartyzel, personajul Hit Girl e la fel de neverosimil ca Kick-Ass – fanteziile de pe ecran şi impactul acestora asupra spectatorilor nu reprezintă o chestiune de gen. 

Tendinţa eroinelor puternice s-a transferat rapid şi pe micul ecran. Tot la începutul lunii septembrie, criticii TV (cel puţin cei care încurajează reprezentări de gen, etnice, LGBT cît mai diversificate) anunţau, entuziaşti, apariţia unor seriale care au ca protagoniste nişte femei puternice, perfect capabile să se apere pe ele însele şi pe cei din jur.  

Nikita reloaded 

Îşi mai aminteşte cineva de Nikita? La 20 de ani de cînd Luc Besson a creat-o pe Nikita pentru marele ecran, această femme fatale continuă să-i inspire pe producătorii americani. Un remake şi un serial de (aproape) cinci sezoane mai tîrziu, Nikita s-a întors şi nu e singură. Povestea e puţin diferită de data aceasta. Tînăra fără adăpost şi dependentă de droguri recrutată de Division, o agenţie secretă (guvernamentală, pretind ei) în primul episod nu e Nikita, ci Alex. Nikita a părăsit Division pentru că aceştia i-au lichidat iubitul, iar acum are un plan de răzbunare (Alex, aflăm puţin mai tîrziu, s-a infiltrat în Division pentru a-i furniza informaţii). Primul impuls e acela de a spune că noul Nikita seamănă cam mult cu Alias. Dar, în acelaşi timp, şi Alias a împrumutat destul de la prima versiune în episoade a Nikitei. Şi iată cum ne mai scade entuziasmul afişat înainte de premiera serialului. Deşi producătorii şi scenariştii americani au realizat, în sfîrşit, că publicul feminin doreşte să vadă şi asemenea seriale de acţiune cu femei în rolul principal, se pare că le va mai lua ceva timp să-şi dea seama că şi originalitatea ar trebui să fie o prioritate. Singura explicaţie mulţumitoare în ce priveşte toată această reciclare a spioanelor ar fi că, pînă la urmă, fiecare nouă generaţie de adolescente are nevoie de cîte o Nikita.  

Un alt reproş care poate fi adus acestor seriale e faptul că promovează stereotipul spioanei sexy, un stereotip la fel de deranjant ca cel al victimei sau al obiectului de decor. Da, Nikita e puternică şi inteligentă, însă nu va ezita să-şi folosească frumuseţea ca armă, iar asta o vedem chiar din primul episod – o strategie ieftină (dar eficientă, după cum se poate observa din primele recenzii) de a atrage publicul masculin. 

Acelaşi stereotip îl întîlnim şi în Covert Affairs, un serial lansat în vara acestui an. Annie Walker e o tînără care a călătorit mult, ştie multe limbi străine şi vrea să devină agent CIA. Iar pentru că e cea mai bună dintre recruţi, Annie e imediat activată pentru o primă misiune în calitate de agent. Acoperirea sa? Damă de companie, bineînţeles. Deşi mai verosimil decît restul serialelor cu spioni, Covert Affairs nu pare genul de serial care va avea o viaţă prea lungă. 

Un nou serial ceva mai promiţător este Chase (mai promiţător poate şi pentru că unul dintre producători e responsabil de franciza CSI). Din fericire, nu e vorba de o altă spioană sexy. Texana Annie Frost e şerif şi are dificila sarcină de a-i captura pe cei mai violenţi criminali. Annie Frost e destul de inteligentă pentru a intra în mintea celui urmărit şi pentru a-i anticipa următorul pas şi destul de puternică pentru a-l doborî. 

Buffy vs Edward Cullen 

Evident, protagoniste inteligente şi puternice nu se regăsesc doar în serialele de acţiune. Serialele (şi filmele) cu vampiri reprezintă însă un gen în cadrul căruia e mai puţin probabil să le întîlneşti. True Blood, deşi mult mai complex şi interesant, nu se diferenţiază prea mult de The Vampire Diaries cînd vine vorba de raportul dintre personajul feminin principal şi vampir. Ea e mereu în pericol, iar vampirul o va salva; ea insistă să continue relaţia, în ciuda sfaturilor celor apropiaţi; e pregătită să-şi dea viaţa pentru el – ca dovadă de iubire absolută (şi mai spunea Camil Petrescu despre femei că n-ar fi capabile de acea iubire absolută) îl va lăsa pe vampir să-i bea sîngele. 

După nenumăratele cărţi, filme şi seriale cu vampiri care au apărut în ultimii ani, Buffy Summers devine, dintr-odată, mult mai interesantă. De altfel, mash-up-ul Twilight/Buffy, realizat de Jonathan McIntosh, e bazat pe o întrebare simplă: ce ar face Buffy dacă ar fi în locul protagonistei din seria Twilight, Bella Swan, şi ar fi hărţuită de vampirul Edward? Succesul de care s-a bucurat acest mash-up (peste două milioane de vizualizări pe YouTube, o nominalizare la Webby Awards 2010) ar trebui să fie pentru producătorii americani o indicaţie a faptului că publicul s-a cam săturat de rolul de victimă atribuit personajelor feminine şi că e pregătit pentru o nouă Buffy. Buffy the Vampire Slayer nu e nici pe departe perfect – se află pe lista serialelor cu un impact negativ asupra imaginii corpului la adolescente –, însă i se poate trece cu vederea orice imperfecţiune, deoarece a dat un personaj feminin unic, deocamdată, în cultura pop. 

Neo-noir  

Probabil că nimeni nu s-ar gîndi să o pună pe Nancy Drew în aceeaşi categorie cu Nikita sau Buffy. Într-adevăr, atît Nancy Drew, cît şi versiunea ei mai modernă, Veronica Mars nu fac uz de forţă brută, dar asta e şi pentru că ele nu se confruntă cu agenţii secrete sau creaturi mitologice. Şi tocmai asta o face atît de deosebită pe Veronica Mars în peisajul serialelor – uşurinţa cu care fetele se pot transpune în situaţiile cu care se confruntă Veronica. Veronica Mars e o adolescentă care lucrează ca detectiv particular. E inteligentă, creativă, poate fi şi agresivă dacă e nevoie şi, mai important, are interacţiuni complexe cu celelalte personaje.  

Serialul, difuzat la noi pe Pro Cinema, a fost anulat după nici trei sezoane – are însă atîţia fani, încît a ajuns la nivelul de cult. Veronica Mars a lăsat un gol care, din păcate, nu poate fi umplut cu două-trei seriale de acţiune. Nu cînd majoritatea serialelor de succes din ultimii ani nu au dat personaje feminine puternice, independente şi complexe. Acestea sînt accesorii de valoare, dar niciodată lideri (Lost); neveste cicălitoare, materialiste, perfecţioniste etc. (Desperate Housewives); inteligente, cu o carieră de succes, dar discuţiile lor se vor învîrti mereu în jurul lui McDreamy şi McSteamy (Grey’s Anatomy); prea sensibile pentru a lua decizii dificile, prea sexy pentru a fi într-o poziţie de conducere sau scorpii manipulative (House), şi lista ar putea continua.

Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, UBB Cluj.