Divertisment <i>pret-a-porter</i>

18 august 2006   MASS COMEDIA

Ozzy Osbourne şi "dragostea de la Clejani" În producţia din prime-time a marilor posturi axate pe divertisment, o reală concurenţă este între programele reality TV, care au început să dezvolte formate noi, precum docu-soaps, show-ul The Osbournes fiind unul dintre cele mai bune exemple în acest sens. Familia Osbourne a permis postului de televiziune MTV accesul nelimitat în viaţa personală a membrilor săi, prin plasarea celor cincizeci şi cinci de camere de filmat în reşedinţa lor din South California, toaleta şi dormitorul fiind singurele locuri în care cei patru protagonişti au decis să-şi păstreze dreptul la intimitate. Controversata vedetă, devoratoare de lilieci Ozzy Osbourne, bătăuşa sa soţie, Sharon, şi copiii lor adolescenţi, Jack şi Kelly, s-au confruntat, în faţa camerelor, cu probleme tipice de familie, cum ar fi şcoala, banii de buzunar, schimbarea locuinţei, conflictul între generaţii. Din ingredientele show-ului care a provocat o adevărată isterie în SUA şi nu numai, au mai făcut parte "costumele", tatuajele şi coafurile extravagante, înjurăturile la tot pasul, vizitele prietenilor "de familie", indivizi ciudaţi şi neconvenţionali. Încă din luna mai 2002, cînd a fost lansat, The Osbournes a surprins întreaga existenţă a familiei, inclusiv accidentul de maşină al lui Ozzy, lupta lui Sharon cu cancerul şi problemele dependenţei de droguri ale lui Kelly şi Jack. "După trei ani, camerele MTV au devenit parte integrantă a familiei. Sîntem de-a dreptul încîntaţi să fi avut parte de o astfel de experienţă uimitoare", declara Sharon Osbourne, care a devenit, în urma emisiunii, cel puţin la fel de faimoasă ca şi soţul său, publicîndu-şi şi o biografie transformată rapid în best-seller. În România, Prima TV, post care se încăpăţînează să producă reality-show-uri mai mult sau mai puţin originale, a difuzat mai întîi varianta autohtonă şi, desigur, "manelizată" - Aventurile familiei Vijelie. Ozzy a fost înlocuit cu Vali Vijelie, vila din California, cu apartamentul din Militari, iar nonconformiştii vizitatori, cu interpreţii băştinaşi de manele, pe la nunţi, botezuri şi alte cumetrii. O emisiune deloc spectaculoasă sau amuzantă, care a avut drept rezultat promovarea mahalagismului "de Dîmboviţa" şi a unei "vedete" ce nu are nimic în comun cu nonconformismul şi care oricum era prezentă în mai toate buletinele de ştiri şi în aşa-zisele talk-show-uri ale lui Radu Moraru. Apoi, Prima TV, "a perseverat" cu altă emisiune care să semene şi mai mult cu show-ul iniţial: Dragostea de la Clejani, care aducea în lumina reflectoarelor, de data aceasta cu accente de muzică etno-lăutărească, viaţa profesională şi de familie a interpreţilor Viorica şi Ioniţă Manole. După ce am urmărit secvenţe muzicale şi "coregrafice" filmate în miez de noapte, pe malul bălţii, cu vrăjitoare care dădeau în bobi şi ghiceau în stele, a trebuit să suportăm şi declaraţiile de dragoste dintre cei doi soţi, sub clar de lună, pigmentate cu întrebări "existenţiale" de tipul: "Oare, cînd vom fi noi bătrîni, tot aşa o să ne iubim, ca acuma?" şi cu eforturile zadarnice ale lui Ioniţă de a-şi ridica soaţa în braţe (moment care demonstrează gospodinelor că "90-60-90" nu e tot ce contează pe lumea asta!"). Fără nici un comentariu la No comment by Monica Gabor, un alt show din "soiul" respectiv şi fără să mai facem comparaţii cu "originalul", putem trage concluzia că fiecare public îşi are reality-ul pe care îl merită, căci cine s-ar fi uitat la 24 din 24 live cu, de pildă, Johnny Răducanu? Cine se uită pe gaura cheii În 1996, o tînără oarecare, Jennifer Ringley, şi-a difuzat non-stop viaţa pe Internet, lansînd astfel, fără voia sa, un nou format de emisiune care s-a dovedit extrem de profitabil. Trei ani mai tîrziu a apărut Big Brother, iar producătorii săi, John de Mol şi Joop van den Ende, au ajuns să stăpînească un imperiu fabulos, Endemol Entertainment. Faimosul concurs care se bucură şi astăzi de succes, a cunoscut de-a lungul timpului o evoluţie, probele şi regulile din "casă" diversificîndu-se şi atingînd "extreme" greu de imaginat. Acum în Marea Britanie este la modă Big-Brother-ul cu celebrităţi, avîndu-i printre participanţi pe Dennis Rodman, fostul star de la Chicago Bulls, care se dovedeşte a fi somnambul, şi Macaulay Culkin, de la care publicul aşteaptă, ca într-un moment de slăbiciune, să povestească despre relaţia sa intimă cu Michael Jackson. Scandalul în care a fost implicat megastarul s-a constituit, de fapt, într-unul dintre criteriile pentru care Macaulay a fost "vînat" ca să participe la concurs. "Am cumpărat doi la preţul unuia!" - ar fi spus unul dintre producători, după ce actorul, în vîrstă acum de 25 de ani, a semnat contractul. La noi, Big Brother n-a prins! Sau cel puţin nu a adus acel rating-record la care se aşteptau producătorii care, pînă la urmă, au ieşit în pierdere din punct de vedere financiar. O explicaţie plauzibilă ar putea fi faptul că românii sînt oricum obişnuiţi să supravegheze îndeaproape capra vecinului, iar apartamentele construite "la normă" au pereţii suficient de subţiri pentru a afla tot ce se întîmplă în bloc. Posibil ca un alt motiv pentru care Big Brother românesc s-a dovedit un eşec, să fie proasta "administrare" a show-ului. În Bulgaria, de pildă, la ediţia cu VIP-uri a participat o ex-miss Bulgaria, împreună cu fetiţa sa, dorind să cîştige premiul pentru a cumpăra o casă în care să-şi crească copilul. "Povestea ei a impresionat publicul şi a generat ample dezbateri la televizor despre familiile monoparentale. Pentru prima dată în Bulgaria un anumit tip de probleme sociale a fost pus, la modul serios, pe tapet" - îmi povesteşte Deni, o telespectatoare bulgăroaică. La noi însă, dezbaterile "inteligente" s-au mărginit la a despica firul în patru - cine cu cine o să facă sex şi, mai ales, de ce. Beep la minut Un alt reality-show hibrid, Hell’s Kitchen (Bucătăria iadului), difuzat de postul britanic ITV 1, a fost urmărit de o medie de şapte milioane de telespectatori pe episod, ceea ce reprezintă un rating de 35 de procente din audienţa generală. Zece celebrităţi, printre care James Dreyfus, Belinda Carlise şi Jennifer Ellison, au petrecut două săptămîni în bucătăria lui Gordon Ramsey, fost jucător de fotbal, acum specialist în arta gastronomică. Participanţii, care înainte de emisiune nu ştiau nici cum să-şi fiarbă un ou, învaţă să gătească sub supravegherea bucătarului-şef care face, de fapt, deliciul show-ului, prin temperamentul coleric şi limbajul său colorat. Hell’s Kitchen este de fapt un reality-show "nervos", atît de plin de înjurături încît abia dacă mai pot fi acoperite de beep-uri, aşa că din cînd în cînd editorilor de imagine le mai "scapă" cîte-un "fuck" sau cîte un "shit" pe post. Deşi se pare că britanicii sînt reticenţi la înjurăturile de pe micul ecran, iată însă că show-ul, în care se urlă tot timpul, a devenit atît de popular încît a avut ecouri şi în State, Ramsey semnînd un contract pentru o emisiune similară destinată americanilor. Înjurăturile româneşti sînt mai colorate decît cele din limba engleză şi fiind atît de des întîlnite pe stradă, sub toate formele lor, nu prezintă prea mare interes la TV. Trădaţi în dragoste mizează în continuare pe ele, în partea finală, cea "de conflict", însă în combinaţie cu palme şi cu şuturi. Pe de altă parte, fiind un popor de indivizi destul de "vizuali", ca italienii de altfel, în emisiunile de divertisment de la noi se pune mai mult accent pe imagini cu nuanţe obscene, decît pe limbaj trivial. Astfel, poantele cu iz sexual ale lui Dan Negru sînt mai puţin gustate decît cadrele cu mîna vreunei "vedete" blonde, frecînd un dovlecel, pentru a ghici, chipurile, despre ce "obiect" este vorba.

Mai multe