De ce nu schimbi canalul

"Ce te interesează pe tine aşa, că apare Gigi Becali la televizor? Care-i problema? Dacă te deranjează, poţi oricînd să schimbi canalul" - îmi spunea mai deunăzi o prietenă. "Sigur că pot să schimb canalul - îi zic eu - numai că, oriunde te-ai duce, tot peste el dai. E peste tot. Nu e emisiune de ştiri în care să nu apară cel puţin o dată." "Ei, hai, lasă, poţi să dai pe Cultural, pe Discovery sau pe Animal Planet... Prin urmare, ai libertatea să alegi. De ce zici atunci că-ţi este băgat pe gît?" Faptul că respectivul personaj nu e şi pe Animal Planet nu mă încălzeşte cu nimic. TVR Cultural, Discovery sau Animal Planet sînt posturi de nişă, iar eu poate că vreau să mă uit la posturi generaliste. Vreau să fiu un om informat şi de aceea mă uit la ştiri. Desigur, mai există şi varianta să închid definitiv televizorul şi să-mi culeg informaţia din alte părţi, din ziare sau de pe Internet. Dar nici în ziare nu scap de penibila figură. Şi apoi, ce folos că închid eu televizorul, dacă o ţară întreagă se uită la el? Putem noi, ca oameni "fini" ce sîntem, să băgăm capul în nisip ca struţul - asta nu va rezolva deloc problema. Pentru că, oricît am vrea s-o banalizăm, s-o ridiculizăm, s-o eludăm chiar, problema există. Iar ridicolul personajului nu o transformă în ceva ridicol, în ceva mai puţin serios. Pe scurt, Gigi Becali adună procente, iar cota partidului său - un partid inexistent, fără infrastructură şi cu filiale fantomă ce "funcţionează" în camere de hotel - creşte vertiginos în opţiunile electoratului. Conform unui sondaj IMAS de la începutul lunii, Partidul Noua Generaţie este cotat de către electorat cu 6%, iar Gigi Becali, şeful lui, are un procent de 30% în ceea ce priveşte încrederea pe care o are populaţia în el. Mai mult, într-un sondaj dat publicităţii ulterior şi realizat de Biroul de Cercetări Sociale, PNG este creditat cu 7,1%. Cu acest procent, partidul are deja asigurat loc în Parlament şi, dacă creşte în ritmul acesta, are toate şansele să devină o adevărată forţă politică. Noi ne distrăm pe seama patronului Stelei sau ne facem că nu există, iar el adună, cu sîrg, puncte. Gigi Becali apare la televizor mai des decît orice politician - mult mai des chiar decît Băsescu sau Tăriceanu. Şi, ori de cîte ori apare, că este vorba de Steaua, de nu ştiu ce declaraţie aberantă sau de vreo întîmplare cu Maybach-ul lui, el îşi face de fiecare dată campanie electorală. Mereu găseşte prilejul să transmită electoratului un mesaj politic. De fapt, politica este singura care-l interesează în astfel de situaţii. După cum el însuşi a declarat, Steaua nu este decît o trambulină pentru a parveni în viaţa politică. De aceea, chiar cînd e chemat să vorbească despre sport, el face ce face şi ajunge tot la ceea ce-l interesează. Iar televiziunile îi fac jocul - Gigi Becali fiind un produs al lor. A început prin a fi un produs al OTV, apoi un subiect drag jurnaliştilor interesaţi de "mici atenţii", apoi o vedetă de televiziune. Îmi povestea de curînd cineva de la un cotidian central că, atunci cînd a apărut în ziarul la care lucrează un material despre noua "prietenie" dintre Becali şi Radu Beligan, articolul a avut de 4-5 ori mai multe accesări pe Internet decît orice alt text din jurnalul respectiv. Dacă, la început, poporului i-a fost băgat pe gît subiectul Becali, acum a ajuns el însuşi să-l ceară. Şi s-a închis cercul: televiziunile îl dau pentru că astfel le creşte audienţa. Bineînţeles că nu toţi care se uită la giumbuşlucurile latifundiarului din Pipera fac parte dintre cei care au încredere în el. Unii o fac să se distreze, alţii din masochism, alţii în mod compulsiv sau dintr-un soi de bulimie televizuală (ştiu că ceea ce mănîncă le face rău, dar nu se pot opri). Pe toţi aceştia - care, pînă la urmă, intră şi ei în joc - îi invit la un mic exerciţiu de imaginaţie: gîndiţi-vă că Gigi Becali vă va conduce. De pe fotoliul de parlamentar, dacă nu de pe o poziţie mai importantă