De ce nu ne mai schimbăm laptopul

O asociație americană a producătorilor de semiconductori a publicat un document care spune că celebra Lege a lui Moore, care afirmă că puterea de calcul se dublează la fiecare doi ani, ar putea deveni inoperantă prin 2021. Ne-am epuizat posibilitățile tehnologice? Mai degrabă nu, problema e de bani. Utilizatorii normali, ca noi, pur și simplu nu mai au nevoie de procesoare mai puternice decît acum. Totuși, cînd și de ce avem, de fapt, nevoie? Documentul e publicat de Asociația Industriei de Semiconductoare, care include Intel și IBM, și poartă numele greu de tradus în română de „roadmap“. Carevasăzică, un fel de hartă la timpul viitor, în cazul nostru a unei tehnologii. Engadget, care preia știrea, spune că dublarea puterii de calcul nu mai e „practică din punct de vedere financiar“, cu alte cuvinte nu mai produce bani. 

Legea lui Moore a împlinit anul trecut 50 de ani. Gordon Moore, cofondator al Intel, publicase în 1965 un articol care afirma că numărul de componente din circuitele integrate – tranzistori și alte componente elementare pe o singură plăcuță – se va dubla la fiecare an. Ulterior, și-a revizuit predicția referindu-se la intervale de doi ani, iar de atunci lucrurile au funcționat cam în ritmul dictat de Moore. Fizica de liceu ne învață totuși că Universul se mișcă în conformitate cu legi matematice mai complexe. Chiar cu intervenția omului, dublarea numărului de componente – sau a puterii de calcul – la fiecare doi ani, adică 2 x 2, sună simplist față de Pi-urile și constantele Planck despre care ne mai amintim cîte ceva. Tot Engadget dă explicația: Legea lui Moore era ceva apropiat de „roadmap“, pe nume „self-fulfilling prophecy“, adică o predicție care se îndeplinește singură influențînd evoluțiile dintr-un anumit domeniu. 

De prin 2008, de cînd au apărut procesoarele Core i3, i5 și i7, puterea de calcul a crescut cam de șase ori, deci pînă în momentul de față Legea lui Moore, oricît de arbitrară e, a funcționat. Dar, după toate explicațiile teoretice necesare de mai sus, asta ne duce fix la problema noastră practică: avem nevoie de un calculator nou la fiecare doi ani, de exemplu? Răspunsul e mai curînd nu. Și motivele sînt mai multe. Primul e criza economică. Statistic, aceasta a făcut ca o parte dintre utilizatori să se bizuie pe mai vechile mașinării, even­tual cu reparații relativ ieftine, gen schimbarea bateriei. Un laptop de ultimă generație nu mai e un obiect atît de dezirabil, fiindcă cel vechi îndeplinește sarcinile curente – Internet, texte, Excel și așa mai departe – foarte bine. Dar dezirabilitatea se leagă nu numai de funcționalitate, ci și de gla­mour tehnologic, iar asta ne duce la al doilea motiv. Cam tot pe cînd au apărut procesoarele cu „i“, Steve Jobs a lansat mai în­tîi iPhone-ul (2007), iar apoi iPad-ul (2010), care au schimbat radical opțiunile tehnologice. Laptop-urile și calculatoarele de birou au devenit mai puțin rîvnite și admirate, cît niște scule productive. 

Din punctul de vedere al glamour-ului tehnologic, locul lor a fost luat de smart­phone-uri. Statisticile din ultimii ani spun că vînzările calculatoarelor propriu-zise stagnează, tabletele merg așa și-așa, în timp ce telefoanele continuă să se cumpere, de la variantele de top Apple la cele mai democratice și ieftine versiuni cu Android. Azi, smartphone-urile bune au procesoare aproape la fel de puternice (chiar dacă cu o altă arhitectură) ca laptop-urile curente, deși o comparație riguroasă e imposibilă. 

Acestea fiind zise, dacă puterea de calcul nu ne mai interesează foarte tare la un laptop, de ce lucruri ne-ar putea păsa? Anul trecut, Apple a lansat un Macbook ironizat și de utilizatori, și de presa de specialitate, care dă cumva tendințele viitorului. Știți poate că e un laptop foarte subțire și cu un singur conector exotic, cu un procesor relativ lent, 1,1 GHz în prima versiune, în condițiile în care mobilele de top se lau­dă cu viteze de peste 2 GHz. La 6700 de lei cea mai ieftină versiune actuală în România, mașinăria e mult mai leneșă decît altele la același preț. Și utilizatorii, și specialiștii au început însă să remarce în timp avantajele noului Macbook, fără Pro sau Air în nume, dar mai subțire și mai ușor și decît ultimul: tastatura foarte comodă, trackpad-ul complex și mai ales trei lucruri aproape indispensabile la un laptop contemporan: display-ul grozav (faimosul Retina), bateria interminabilă (Apple se laudă cu nouă ore de funcționare) și viteza. Pentru aplicațiile curente, aceasta e obținută datorită memoriei SSD („solid state drive“), adică o piesă asemănătoare cu stick-urile pe care le ținem pe brelocuri, care înlocuiește mai vechiul hard, care se învîrte asemenea unui CD sau unei dischete și pornește programele mai lent. 

Cam astea-s și lucrurile care ne trebuie azi la un laptop și sînt mai greu de găsit la dispozitivele de acum cîțiva ani: memorie SSD și baterie. Dacă prețul Apple vi se pare năucitor, am găsit așa ceva în magazinele românești cu 1500 de lei. E vorba de un Lenovo, cu procesor nu tocmai grozav (i3, cel mai ieftin) și o baterie care ține, în viața reală, puțin peste patru ore. Dar, în ideea că vă schimbați laptop-ul de acum cîțiva ani, veți simți diferența. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).