Cum m-am îmbogăţit pe seama lui Eminescu, fără să vreau

În ianuarie, la vreo săptămînă după ziua lui Eminescu, am postat la mine pe blog şi în alte locuri o carte electronică cu Poesiile, ediţia antumă a lui Maiorescu. Şi eBook-urile au soarta lor, iar ceea ce s-a întîmplat cu al meu (sau, mai degrabă, al lui Eminescu) este instructiv.

Deşi textele poetului sînt public domain şi se găsesc în numeroase locuri pe Internet, nu exista nicăieri o ediţie cumsecade electronică, pentru dispozitivele contemporane pe care se citesc cărţi – tabletă, mobil sau Kindle. Pe gutenberg.org am dat peste un fişier care provine din Republica Moldova, o antologie cronologică, alcătuită şi prefaţată de Mihai Cimpoi. Lipsită şi de diacritice, aceasta are o adresare diferită de ceea ce aveam eu în cap: un volumaş pentru toată lumea, relevant, accesibil şi cît mai aproape de perfecţiune, în sensul electronic, care să se citească pe orice dispozitiv fără disfuncţionalităţi şi diferiţi purcei în pagină. Ediţia lui Maiorescu mi s-a părut punctul optim de pornire.

A fost destul de migălos să realizez ceea ce-mi propusesem, motiv pentru care am şi întîrziat cu vreo săptămînă publicarea Poesiilor, faţă de data de 15 ianuarie. Am postat fişierele pentru Kindle şi alte platforme pe blog, după care m-am apucat să le răspîndesc şi în alte locuri, ca archive.org sau iBooks Store de la Apple. Pe Amazon, sistemul de publicare nu m-a lăsat să distribui cartea gratuit, aşa că am pus-o la preţul minim, 0,99 dolari, în ideea că există o modalitate mai complicată prin care să-i poţi scădea ulterior preţul la zero. Ceea ce nu am mai încercat, fiindcă m-am luat cu altele.

Pe la începutul lui martie, amicul Paul Balogh m-a anunţat, pe Facebook, că Eminescul meu e pe locul 1 la cărţi gratuite în magazinul Apple. Mă aşteptasem ca Poesiile să aibă o oarecare căutare, dar m-am bucurat. M-am mai uitat, de cîteva ori, în statisticile blogului şi am dat peste zeci de accesări ale fişierelor în care şade Eminescu. Acum cîteva zile, Amazon mi-a trimis un update despre sistemul de publishing şi am intrat, într-o doară, în interfaţă. Am descoperit cu mirare că Poesiile se vînduseră în vreo 17 exemplare, în magazinele Amazon din SUA, Italia, Franţa şi Marea Britanie. Pe amazon.com, cartea e pe locul al cincilea în topul literatură est-europeană, prima poziţie în română.

Toată povestea are o dublă morală. Cărţile electronice au căutare şi în România, iar cei care le caută sînt şi altceva decît cititori de chick lit sau fantasy. Eminescu nu e cel mai comercial poet, în momentul de faţă – diferitele tipuri de sacralizare prin care a trecut poetul au provocat un anumit gen de respingere. Totuşi, dacă faci o carte funcţională, se caută.

Unele din eBook-urile publicate în română sînt mai neglijent alcătuite decît Poesiile mele. Altele au un sistem de protecţie perimat, DRM, care creează probleme, de pildă cînd vrei să le citeşti în programul standard pe dispozitivele Apple – iBooks. Editurile autohtone sînt încă uşor paralele cu concepte ca usability sau copyleft, la fel cum, uneori, produc şi carte de hîrtie de o calitate execrabilă. Dar, cînd pui pe Internet un lucru făcut civilizat, cititori există – şi, spre surpriza mea, sînt dispuşi chiar să dea bani pentru un text public domain. Ceea ce ar însemna, oarecum, că eu sau alţii am putea să ne îmbogăţim pe seama lui Eminescu.

Statistici referitoare la numărul de eBook-uri vîndute sau distribuite gratis în România nu prea există. eMAG estima, prin 2012, că, cu un an înainte, la noi se vînduseră în jur de 10.000 de eBook readere. De atunci, nu au mai apărut cifre, dar cu siguranţă, în ton cu ceea ce se întîmplă pe alte pieţe, eBook-urile devin din ce în ce mai populare. Un studiu din SUA, realizat de Princeton Survey Research Associates şi publicat în luna ianuarie a acestui an, spune că, în 2013, 28% dintre adulţii americani citiseră cel puţin un eBook. În 2012, era vorba de 23%, iar în 2011 – de 17%. În acelaşi studiu, procentul de americani care citiseră în 2013 o carte de hîrtie era de 69%. Iar posesorii de tabletă sau eBook reader erau nu mai puţin de 50% din total. 32% pentru eBook reader, 42% pentru mai puţin specializata tabletă. Cele două procente dau mai mult de 50% pentru că există posesori ai ambelor dispozitive.

În România, cifrele sînt probabil minuscule, prin comparaţie, dar tendinţa e asemănătoare: creştere spectaculoasă. The Guardian relata acum cîteva zile despre un studiu UNESCO care atestă o „revoluţie a lecturii pe dispozitive mobile“ în ţările în curs de dezvoltare. În locuri ca Ghana, Kenya sau India, prinde viteză mai ales cititul pe telefoane mobile, mai ieftine şi comparativ indispensabile faţă de eBook readerele specializate. UNESCO, care a lansat studiul pe 23 aprilie, de Ziua Mondială a Cărţii şi Drepturilor de Autor, pune tendinţa în relaţie cu gradul de alfabetizare şi arată că noile tehnologii sînt benefice din acest punct de vedere.

În anii ’90, pe cînd cochetam cu filozofia, mi-am spart de mai multe ori capul cu ediţii româneşti – celebrate, de altfel –, care provocau dificultăţi în jurul unui cuvînt sau concept. Cînd am ajuns la Kant, am dat peste un site franţuzesc, webdeleuze.com, care există în forma de atunci şi azi, şi care conţine patru prelegeri din anii ’70, despre Critica raţiunii pure. Îmi amintesc de senzaţia pe care am avut-o – că mi s-a făcut lumină în cap.

Revoluţia cărţii electronice înseamnă, în primul rînd, alternative pentru cititor, iar alternativele se leagă în ecosisteme culturale diferite de ceea ce e instituţional. Garantează ceva, în sine, instituţiile culturale? De multe ori da, dar pe lîngă cei 17 oameni care mi-au făcut plăcerea de a-şi cheltui banii pe o ediţie Eminescu pe care nu o făcusem cu scopuri lucrative, există cu siguranţă şi cîteva edituri care au fost mai puţin mulţumite fiindcă am umplut Internetul de un text din care ar fi putut scoate ceva bani. Evident, cîştigaţi sînt cititorii.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).