Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv
Faptul că și media s-a mobilizat, la maximum, după tragedia de la Club Colectiv, e la urma urmei firesc. Merită însă consemnat faptul că, în general, presa a relatat cu acuratețe și relevanță ceea ce s-a întîmplat. Cu unele excepții.
Poate catastrofa din Club Colectiv va rămîne în istoria presei ca primul breaking news autentic fără presă tipărită. Ziarele nu au existat, din motive de week-end și de contracție a pieței de print. Dar, altfel, nu e nevoie de o analiză detaliată ca să-ți dai seama că, în week-end-ul de după tragedie, televiziunile au fost cele mai puternice generatoare de știri, iar site-urile au mers în general în urma televiziunilor. Explicația e simplă: televiziunile mai au, încă, reporteri, pe care au putut să și-i deplaseze la Club Colectiv, spitale, Guvern și alte instituții ale statului. Majoritatea site-urilor de știri din România se fac, în momentul de față, cu o mînă de oameni și în astfel de cazuri reporterii contează.
De ce au televiziunile reporteri și alții nu? Pentru că trăiesc din 190-200 de milioane de euro, cheltuieli cu publicitatea, anual, în timp ce presa scrisă și online-ul au, la un loc, mai puțin de 40 de milioane. E drept, banii din TV se cheltuiesc mai ales la
sau
dar ei se transformă în bugete ale departamentelor de știri.
În momentul cînd scriu, nu am la dispoziție rating-uri, dar aș paria pe Digi 24. O organizație de dimensiuni mari, cu reflexe mult mai bune decît televiziunile zise de știri cu vechime mai mare. Ați putut vedea singuri de ce.
●
. Supraviețuitorii tragediei și o serie de cadre medicale au conturi de Facebook și blog-uri. Media scrisă și audiovizuală i-a preluat (agregat) pe larg, și nu numai din lipsă de resurse pentru conținut original. Pur și simplu, relatările și sentimentele celor implicați au valoare informativă și emoțională, iar apariția lor pe site-uri și la televiziuni e justificată. Pe vremuri, se spunea în lumea anglo-americană: „Nu e știre dacă n‑a apărut în ziar“. Ca să parafrazez, postările de pe blog-uri și pe Facebook nu au devenit ceva asemănător pînă nu au fost preluate de televiziuni și site-urile mari.
Există, bineînțeles, și o știință a agregării, iar de cîștigat au avut cei care au preluat primii și au pus în pagină cel mai bine preluările. Așa cum am mai spus-o, ceea ce Toffler a numit
e o condiție care afectează și media clasică, și nu numai cetățeanul privat, ci și media trebuie să învețe să se descurce în hățiș. Am fi putut găsi singuri toate postările de pe Facebook și blog-uri pe care le-am citit pe site-uri? Cu siguranță că nu, iar asta justifică afirmația referitoare la știința agregării.
Atunci cînd Digi 24 îl tăia pe Raed Arafat pentru a prelua declarațiile purtătorului de cuvînt de la Spitalul de Chirurgie Plastică, pe alte televiziuni așa-zise de știri se petrecea veșnicul talk-show, cu veșnicii invitați. Specialitatea acestora este aceea de a specula pe marginea oricărei situații, fără informații verificate și premise certe. Păreriștii au făcut asta cu spor, umplînd sutele de minute care ar fi trebuit dedicate relatărilor sau mărturiilor. Mi-aș dori ca asta să nu genereze rating.
Instituțional vorbind, au fost puțini, cu excepția TVR. Televiziunea publică nu a relatat nimic în seara de vineri, deși, din nefericire, incendiul din Colectiv e cel puțin știrea anului. Nu ar fi nimic de adăugat, poate cu excepția numelui președintelui director general în mandatul căruia s-a petrecut asta: Irina Radu, (chiar dacă) interimar.
În materie de instituții, au existat diferite încălcări punctuale ale regulilor. Imediat după catastrofă, televiziunile au transmis imagini neblurate, dar au remediat situația rapid. Digi 24 a obținut un interviu valoros, cu patronul firmei care a livrat buretele izolant, pe care l-a difuzat ca atare, dar presupunerile acestuia, că buretele izolant care a luat foc a fost spălat de proprietarii de la Colectiv, s-au transformat prea repede în informație certă/concluzie de anchetă, la fel ca și informația, obținută dintr-o singură sursă (vecin) că femeia de serviciu decedată lucra la negru la Colectiv. Evident, în aceste zile tot blamul tinde să se îndrepte către proprietarii clubului, dar tocmai de aceea, acest gen de informație-presupunere neverificată trebuie tratată cu discernămînt. Presa a mai preluat liste neoficiale cu răniți și mai ales decedați, pe care le-a pus în circulație prea repede – să ne închipuim ce ar putea însemna un nume greșit pentru familie.
Interesant e faptul că adevăratele monstruozități s-au petrecut în afara eșichierului media clasic, chiar cînd ele i‑au avut ca protagoniști pe angajați ai unor atari instituții. Cel mai proeminent este Robert Turcescu, care a postat pe contul propriu de Facebook imagini cu morții din Colectiv, pentru a le șterge ulterior și a se justifica prin faptul că a vrut ca oamenii să conștientizeze situația. Ceva asemănător a făcut și un operator de la o televiziune, pentru că o reporteriță cu vechime, de la un alt post nu s-a putut stăpîni să constate că „are cea mai mișto meserie din lume“, după 30 de ore petrecute pe teren.
Cu alte cuvinte, cel puțin în privința tragediei din Colectiv, media a funcționat ca un filtru de relevanță și bun-simț, oricît ne-a obișnuit cu altceva în trecut. Nuanțele și detaliile care nu pot încăpea în textul de față sînt și ele relevante. Cum participarea la o tragedie marchează și transformă reporterii, nu ne rămîne decît să sperăm că lucrurile vor funcționa mai bine, în viitor, și atunci cînd nu va fi vorba de catastrofe.
Cum să devii un Nimeni