Cine este fata de la pagina 5?

UN POPOR "VIZUAL" Conceptul nu este o invenţie de tabloid autohton, cum probabil că îşi închipuie cititorii ziarului Libertatea care a lansat rubrica "Fata de la pagina 5", în urmă cu şapte ani. Din paginile altor ziare bulevardiere ale lumii, cum ar fi The Sun (la pagina 3), ne privesc fetele lor. Care ar fi diferenţa? Lipsa unei selecţii, la noi, şi publicarea unor fotografii "de amatori", al căror penibil poate deveni, la un moment dat, excitant, pentru cei cu gusturi mai fistichii? Sau lărgirea ariei din care sînt alese fetele, nu doar manichiuriste din Focşani sau asistente medicale din Deva, "frumuseţi" locale pe cale de a se ofili înainte de vreme, din cauza lipsei de şansă, dar şi eleve de liceu (minore din toate punctele de vedere, deşi vîrsta lor din ziar pare uneori "umflată", pentru a atinge un prag decent de 17 ani) care "pozează" în dormitorul (şi cu acordul) părinţilor? Toate acestea par detalii lipsite de importanţă pe lîngă "fenomenul" pe care l-a generat în România "fata de la pagina 5". Modul în care "a prins" conceptul la noi este diferit şi reprezentativ pentru preferinţele publicului în materie de mass-media. Facem parte dintr-un popor "vizual", iar din acest punct de vedere ne putem compara poate doar cu italienii care dintotdeauna au gustat show-urile de divertisment cu fete dezbrăcate. Cuvintele şi aluziile obscene, limbajul colorat nu ne spun mare lucru, de aceea emisiunile care mizează pe beep-uri nu au cine ştie ce succes. Preferăm imaginea. Şi nu orice tip de imagine. Cea care sugerează. Mai mult decît nudul în sine, contează poziţia lui. Mai mult decît nurii cîntăreţei blonde, invitată la "Ziua judecăţii", contează modul în care pipăie, cu ochii legaţi, un dovlecel pentru a ghici ce obiect este. Iar fetele de la pagina 5 din Libertatea atrag privirile cititorilor şi îi pot însoţi oricînd "în intimitate" pentru că de cele mai multe ori sugerează, chiar fără intenţie, lejeritatea. După şapte ani, Libertatea continuă să-şi promoveze fetele, deşi conceptul a fost deja împrumutat şi de alte publicaţii, cum ar fi Averea sau revista Maxim. "Cea mai popularizată Eva autohtonă" apare şi în versurile cîntecelor de petrecere. "Blonde, brunete şi roşcate/ Dau toţi bărbaţii pe spate/ Zi de zi fete fierbinţi/ Toate de la pagina 5", cîntă Elena Zambilă care a fost, de altfel, încurajată de către soţul său, Marian Viteză, să apară şi ea la rubrica respectivă. "Fata de la pagina 5" a fost sculptată în ciocolată de către maestrul cofetar Silvian Miron şi prezentată la primul Festival al Ciocolatei şi Cafelei. Şi dacă nu ştiaţi, cel mai popular cocktail din complexul studenţesc Regie poartă acelaşi nume. Cîteva dintre fete au pozat ulterior pentru Răzvan Voiculescu în pictorialele din Plai cu boi (fie vorba între noi, au făcut-o aproape gratis şi acesta a fost unul dintre criteriile selecţiei). Au apărut în Playboy. Au cîştigat titluri de Miss. Au devenit vedete. Editorii de la Libertatea susţin că rubrica lor este cu adevărat o rampă de lansare. Cu toate acestea, de cele mai multe dintre numele care au apărut în ziar nu veţi mai auzi niciodată. Flori-Daniela, Liliana, Nicole, Susana, Isabela, Lucica, Graţiela, Noemi, Ionela, Polina-Valentina şi-au trăit unica clipă de glorie, după care au alunecat înapoi, în anonimat. Pentru cititorii interesaţi de soarta lor, vor rămîne un mister. Cine este, de fapt, fata de la pagina 5? FATA ŞI ASPIRAŢIILE EI Alături de fiecare fotografie publicată, există şi o scurtă prezentare a fetei. Cîteva date şi informaţii despre personajul din spatele trupului standard 90-60-90, cu mici variaţiuni. De obicei, numele, vîrsta, locul de unde provine fata, care este de multe ori Bucureşti, Timişoara, Cluj, dar şi Ţăndărei, Adjud, Tecuci sau comune şi sate ca Ciolpani, Afumaţi, Dobroieşti. Dacă ai noroc, vei descoperi din poze, prin intermediul cîtorva indicii care fac parte din decor, cum se trăieşte în aceste localităţi. Mai poţi afla uneori "ocupaţia" fetei: ospătăriţă, coafeză într-un salon de frumuseţe din Buzău, mămică, studentă la o facultate de drept, agent de pază şi protecţie, asistentă medicală la Spitalul de Urgenţă Floreasca, profesoară de engleză, elevă la liceul din oraşul Băicoi, elevă la Colegiul "Hermes" din Bucureşti etc. Multe dintre fete se declară sfioase din fire sau pur şi simplu pudice, aşa că au trimis fotografiile la insistenţele prietenelor mai puţin frumoase, dar cu iniţiativă, şi ale iubiţilor, ca să aibă şi ei cu ce se lăuda la o bere cu băieţii. Cîteva au fost încurajate de către părinţi. De exemplu, Graţiela a pus poza la poştă la îndemnul mamei sale. Fotografia e sugestivă în acest sens: fata din Piteşti pozează cu o mutriţă inocentă, pe un recamier, posibil chiar patul conjugal al părinţilor, înconjurată de jucării din pluş. Mai departe, fetele ne dezvăluie cîte ceva despre temperamentul lor, zodia, bărbatul ideal, idoli, pasiuni. De regulă, pasiunile sînt aceleaşi. Cele mai multe iubesc muzica, dansurile "moderne", marea, petrecerile, moda, plimbările în natură, călătoriile în locuri exotice. Cîteva, literatura şi istoria. Vreo două, ca să pară romantice, îl plac pe Eminescu. Majoritatea detestă minciuna şi ipocrizia. Pe unele le sperie singurătatea şi monotonia. Şi, apropo de lejeritate, aproape toate adoră "să se lase pozate". "Sînt o fată sexy", se autocaracterizează Florentina. "Sînt o olteancă foarte fierbinte", se descrie Mihaela. Laura, care e şahistă, se laudă că-l face "mat" pe orice adversar. Adriana se declară o persoană ambiţioasă care atunci cînd îşi propune ceva este "aproape imposibil să nu-i reuşească". "Trăieşte-ţi clipa!", este motto-ul Ancăi. Fetele "pozează" în femei puternice, îndrăzneţe, că aşa e la modă, sigure pe "farmecele" lor şi nu numai. Totuşi, ele lasă să se întrevadă şi latura lor sensibilă, romantică, vulnerabilă şi, fără să-şi dea seama, ne divulgă frustrările şi neîmplinirile tinereţii lor anodine. Este cît se poate de clar că rîvnesc la o altă viaţă, cea pe care o văd la televizor, la ştirile mondene şi prin telenovele. Toate fetele, indiferent de meseria pe care o au deja, sau de cea la care aspiră, îşi doresc cu ardoare să devină fotomodele, să aibă o carieră în lumea modeling-ului sau măcar să pozeze în Playboy. Şi citind scurtele prezentări, la un moment dat uiţi că rubrica este doar un entertainment frivol şi te năpădeşte tristeţea. Unele mesaje afişează o sinceritate dezarmantă. Fetele ştiu că nu au nimic de pierdut. Sînt de-a dreptul disperate. Liliana se consideră o persoană pudică, dar urmărind rubrica din ziar şi-a zis: "De ce nu?!". Susana nu măsoară mai mult de 1,60 înălţime, însă speră că într-o zi cineva o va remarca şi visul ei de a ajunge fotomodel se va împlini. Maria spune că "orice se va întîmpla nu va înceta să viseze". Lidia a trimis fotografiile la redacţie "ca să arate celor din jurul ei că poate avea şi ea succes". Laura crede că această rubrică "o va scoate şi pe ea din anonimat. Cel care a trimis fotografia este chiar iubitul ei". DECOR ŞI ATITUDINI Fetele de la pagina 5 nu sînt fascinantele femei ale lui Pedro Almodovar, simple în aparenţă, însă sofisticate prin însăşi natura lor. Sînt pur şi simplu nişte fete care arată bine. Şi care cred că trupurile lor, mai mult sau mai puţin dezgolite, reprezintă "marfa". "Uniforma" obligatorie care le va asigură succesul. De aceea, multora nu li se mai pare necesar să aibă o atitudine. Sau nu ştiu cum. Consideră că e suficient să-şi arate un sîn sau să-şi dea jos fusta, ca să fie remarcate. Ele nu pozează. Aşa cum spun şi prezentările, "se lasă pozate". Fotografiile din 2007, majoritatea realizate de neprofesionişti, nu diferă cu mult faţă de cele din 2001, semn că viaţa românilor, mai ales a celor din provincie, nu s-a schimbat mai deloc. E adevărat, au mai apărut şi poze prelucrate în Photoshop. Însă cele mai multe sînt instantanee. Fete pe jumătate goale surprinse în intimitatea apartamentelor lor de bloc. În încăperile standard de şaisprezece metri pătraţi - sufrageria, respectiv doisprezece - dormitorul. Iar decorul, rareori unul "creat" sau "contrafăcut", reprezintă chiar ambianţa în care aceste fete trăiesc zi de zi. Obiectele care au fost "montate" în cadru pentru că dau bine sau care apar întîmplător acolo, spun mai multe despre viaţa lor decît prezentările. Andreea, îmbrăcată într-o lenjerie de un alb imaculat, care te duce cu gîndul la faimoşii chiloţi tetra, pozează, stînd pe vine, cu un genunchi sprijinit pe sol, mai exact pe covoraşul "cu motive". În spatele ei se află un şifonier lăcuit, cu două uşi, şi o măsuţă acoperită cu o muşama, în care se reflectă lumina lustrei din tavan. Florentina pozează în picioare, lîngă un perete. Pe perete, remarcăm o fotografie înrămată cu un oraş de munte, din cele pe care le vedeam în holul de la ONT, posibil Buşteni, precum şi un tablou cu un peisaj în tonuri blînde, cafenii, ce înfăţişează o cabană, un brad şi perechea alcătuită din cerb şi căprioară, achiziţionat probabil într-un concediu de mult uitat, al părinţilor ei. Liliana s-a cocoţat pe măsuţa de servit cafea şi s-a înconjurat de ghivece cu plante ornamentale "de apartament", printre care şi nelipsitul ficus. Susana ne zîmbeşte din pat, printre aşternuturi, ascunzîndu-şi timidă sînii cu mîinile. În spate, pe perete, se poate observa partea de jos a unei carpete. Să fie "Răpirea din Serai"? Nu vedem decît picioarele unui cal în galop. Mister! Alina e pudică, lîngă "mobila pentru tineret". Pe rafturi surprindem cîteva bibelouri, printre care şi Lebăda (v-o mai amintiţi?) aşezate pe mileuri, precum şi un televizor color de mici dimensiuni. La picioarele ei este o sticlă de Coca-Cola de doi litri, pe trei sferturi plină. Adelina este întinsă leneş şi senzual pe covorul persan din sufragerie, chiar lîngă fotoliul cu husă roşie. Cîteva vaze cu garoafe completează decorul. Naomi, veselă şi ghiduşă, lipăind desculţă pe linoleumul bej din bucătărie, şi-a acoperit sînii cu steagul Americii. O altă Florentina are o atitudine jungle, stînd în patru labe pe canapeaua acoperită cu o cuvertură maro, chinezească. Iar Veronica şade pe vine cu mîinile în păr, unde credeţi? Chiar lîngă "agentul termic". Elemenţii caloriferului strălucesc de curăţenie. Adina, încălţată în şlapi, însă cu unghiile de la picioare date cu ojă roşie, sprijină uşa de la baie. Iar Mariana îşi arată atît nurii, cît şi jumătate din sufragerie. Remarcăm comoda din lemn pal unde se află o combină muzicală cu boxele sale argintii, precum şi televizorul încremenit pe imaginea unui apus de soare de pe Discovery. În final, kitsch-ul deloc ostentativ al acestor decoruri, asemănătoare între ele, devine înduioşător. Trupurile fetelor se "decupează" timid de pe cartonul unei vieţi pe care nu au trăit-o, dar ale cărei rămăşiţe le-au marcat definitiv destinul. Obiectele dragi, "de valoare", procurate cu pile şi "pe sub mînă", ce alcătuiau inevitabil "decorul" traiului în comunism. Şi care nu au putut fi înlocuite cu unele noi, nu neapărat din cauza unui ataşament nostalgic. Pînă la urmă, în ansamblu, fotografiile îţi inspiră cu totul altceva decît şi-ar fi dorit fetele de la pagina 5: sărăcia.