Ce sînt Chromebook-urile?

Săptămîna trecută, The Verge anunța că vînzările de Chromebook-uri le-au depășit, în premieră, pe cele de laptopuri Apple. Ce este un Chromebook și ce importanță are pentru noi, profanii, o astfel de statistică?

La prima vedere, un Chromebook arată ca orice alt laptop, dar filozofia după care e gîndit e foarte diferită și, posibil, revoluționară pentru felul cum ne utilizăm calculatoarele. În principiu, piața calculatoarelor portabile este împărțită între cele care rulează Windows și cele, mai costisitoare și mai  șlefuite, livrate de Apple cu propriul sistem de operare. Deși în ultimele sezoane Apple și-a crescut vînzările, loc de un al treilea sistem de operare nu prea există, lucru dovedit și de răspîndirea foarte restrînsă a nenumăratelor variante de Linux care pot rula pe aproape orice și care fac deliciul hackerilor.

Prin 2009, Google a venit însă cu o idee revoluționară: din moment ce viteza de transmisie a datelor pe Internet a atins cote colosale, ce-ar fi să gîndim o mașină care lucrează și stochează fișierele rezultate pe același Internet – altfel zis, în ­cloud?

Asta se putea realiza pe baza unor prin­cipii deja existente. Google oferă spațiu de stocare în cloud prin așa-numitul Google Drive, iar aplicațiile incluse în Chromebook-uri pot fi rulate în browser, programul pe care pînă acum îl foloseam pentru navigarea pe Internet. Dacă vreți să vedeți ceea ce vede un utilizator de Chromebook, puteți merge la docs.google.com cu ajutorul foarte popularului Google Chrome. Productivitatea pe care o obții dintr-un laptop clasic, cu Windows, e bazată pe suita Office (de la Microsoft, de obicei), care oferă în principal programe pentru documente, tabele și prezentări. Ei i se adaugă aplicația de e-mail, Outlook, în cazul Microsoft Office, cu echivalent în Gmail-ul Google.

Cu alte cuvinte, prin cele două, Google oferă, din start, online, un gen de productivitate asemănătoare cu cea de pe laptopurile de sine stătătoare. Pentru nevoi personale și entertainment, există aplicații gen Google Photos, care a înlocuit Picasa și răspunde tuturor dorințelor oricărui fotograf amator.

OK, dar ce-am avea de cîștigat ținînd documentele în cloud, și nu pe propriul calculator? În primul rînd, memoria pe care o consumăm stocîndu-le local. În al doilea rînd, un plus de portabilitate, pentru că ceea ce ținem în Google Docs poate fi partajat cu alți utilizatori prin cîteva click-uri de mouse. Și, în fine, bani, deoarece ­Google Docs e gratuit, spre deosebire de Microsoft Office, care continuă să aibă succes contra cost, dacă nu din alt motiv, fiindcă utilizatorii și departamentele de IT ale companiilor, care dictează politica de software, s-au obișnuit cu ea.

Chromebook-urile mai au însă un avantaj. Costă de la 170-200 de dolari în sus (în SUA; în România, le-am găsit în magazinele online începînd de la aproximativ 1000 de lei). Poți obține un laptop utilizabil, chiar și mutant, la asemenea bani? Răspunsul e afirmativ, fiindcă aplicațiile rulate prin browser consumă puține resurse. Un Chromebook este, cu alte cuvinte, un laptop cu caracteristici mai slabe, care face o treabă (aproape) la fel de bună ca o mașină puternică dotată cu Windows sau Apple. Iar procesoarele gen i3 înseamnă și consum scăzut de energie, astfel încît o autonomie de șapte-opt ore e ceva ușor de atins pentru un Chromebook, pentru ca recordurile să depășească ușor zece ore.

Interesant e faptul că în toată această combinație de optimizări de hardware și software nu există nici o idee care să răstoarne cu susu-n jos nici ideea de program, nici pe cea de online, nici procesoarele, plăcile video și celelalte componente existente în momentul de față. Un Chromebook e, în principiu, un laptop foarte asemănător cu toate celelalte. Caracteristicile lui se cuplează însă cu filozofia sistemului de operare, așa-numitul Chrome OS, de fapt un derivat de Linux.

Pentru utilizatorii conservatori, MS Office și un Windows recognoscibil sînt, cum se spune, sfinte. La prețurile de dumping la care sînt disponibile Chromebook-urile, acestea încep să fie folosite însă de studenți și elevi, fără prejudecăți și probleme de compatibilitate în materie de sisteme de operare. Posibil, peste 20 de ani, Chromebook-urile ar putea ajunge la putere odată cu utilizatorii lor posesori de maturitate.

Bineînțeles, Chromebook-urile au și dezavantaje. Unul dintre ele e că te înghesuie în ecosistemul tot mai suspectat în ultima vreme că renunță nu doar la litera, ci și la spiritul sloganului de la începuturi – „Nu fi rău! / Don’t be evil“. E cumva riscantă, sau cel puțin stîrnește vagi urme de paranoia ideea că pui în brațele Google nu numai corespondența pe e-mail și traseele căutărilor tale web, ci și documente mai mult sau mai puțin confidențiale pe care le-ai fi păstrat pe hard, dar acum le ții în cloud-ul companiei. Și, nu în ultimul rînd, economiile de bani înseamnă alte tipuri de cheltuieli, pentru că cei 15 GB de spațiu pe care Google îi pune la dispoziție gratuit nu sînt suficienți pentru arhive de documente și poze mai serioase.

Altfel, însă, Chromebook-urile sînt nu doar copiii Google, ci și ai unei epoci în care caracteristicile seci ale computerelor nu mai contează. Contează, pur și simplu, ca dispozitivul achiziționat să-și facă treburile cît se poate de bine, de la video livrat HD, la recunoașterea fețelor din fotografii. Cumva, un laptop mai bicisnic de la Google iese cîștigător în fața unuia clasic, mai performant, atunci cînd folosește într-un fel sau altul celebrele servere de date ale la fel de celebrei companii – așa cum se întîmplă cu telefoanele iPhone, care își fac treaba mai bine decît Samsung-urile cu caracteristici tehnice mai bune, de la cameră la procesor.

Una peste alta, un Chromebook e o mașină ciudată pentru utilizatorii inveterați de Windows, ceva pe deasupra și ieftin pentru posesorii de Apple, dar și un dispozitiv care prevestește viitorul. Mai precis, unul care ne va plăcea mult mai mult cînd vom începe să plătim abonamente pentru serviciile Apple sau Google.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni, Humanitas, 2009.