Ce oferă Realitatea TV
E duminică după-amiaza. După cîteva zile de absenţă din ţară, vreau şi eu să ştiu ce se mai întîmplă pe-aici şi deschid televizorul pe Realitatea TV. E televiziune de ştiri şi ar trebui să mă lumineze, nu?
Postul dă un material cu un domn îmbrăcat elegant (costum negru, cămaşă albă, pantofi negri lustruiţi la marele fix), plimbîndu-se printr-un sat de oameni amărîţi. Îl vedem cum stă pe capra unei căruţe şi ţine frîiele în mîini, cum dă boabe la găini, cum ia o furcă şi dă fîn la vaci, cum taie lemne cu toporul – totul la costum. Camera de filmat şi o reporteră îl urmăresc în toate aceste activităţi. Reportera e căzută în admiraţie pentru domnul în negru şi nu poate să articuleze decît constatări de tipul „Dar ce vă iubesc oamenii aici!“ (cînd vede că ţăranii pe lîngă care trece îl salută respectuoşi). Auzind asta, bărbatul în costum de pe capra căruţei se umflă şi mai tare în pene. Cine să fie omul providenţial, care şi-a coborît eleganţa în praful satului sau în grajdul vitelor? Reportera admirativă îl numeşte „parlamentarul Moldovan“. Dacă dai căutare pe net, găseşti că singurul „parlamentar Moldovan“ e Emil Radu Moldovan, deputat PSD. Dar nu afli că ar fi făcut nu ştiu ce fapte de bravură sau că ar fi un fel de binefăcător al satelor din România.
Pe scurt, televiziunea de ştiri Realitatea TV a ţinut să mă „informeze“ cu un material de pură şi deşănţată propagandă electorală. De obicei, materialele electorale sînt, ca şi cele publicitare, plătite. Aş fi curios cine a plătit în cazul acesta şi dacă banii au trecut prin contabilitatea postului. Oricum, nu exista nici un „P“ în colţul ecranului, care să indice publicitatea. Cum n-am aflat mare lucru din ce s-a mai întîmplat în ţară, rămîn pe Realitatea TV, în speranţa că pînă la urmă vor da ceva care să mă şi informeze. Începe emisiunea de reportaje Megastory, difuzată în reluare. Un reportaj e oricînd binevenit – îmi zic –, şi continui să mă uit. Apar nişte imagini cu funduri în tanga care se unduiesc pe ecran, iar vocea din off îmi spune: „Pornografia rămîne o afacere de succes chiar şi pe timp de criză. Iar cei care au ales să lucreze în industria plăcerii sînt satisfăcuţi financiar. Pornografia a ţinut pasul cu timpul şi s-a adaptat în permanenţă noilor tehnologii. În Statele Unite se investesc anual 5 miliarde de dolari în producţii XXX, iar pornografia online aduce venituri de 3000 de dolari pe secundă. Nici în România cei care lucrează în domeniu nu o duc prea rău.“ Şi urmează exemplificările, cu doi „actori“ porno, filmaţi în vila lor luxoasă, sau cu prestatoare de la videochat-urile erotice, despre care ni se spune că ajung să cîştige şi pînă la 4000 de euro pe lună (asta, în timp ce nu fac deloc o meserie solicitantă – după cum sîntem înştiinţaţi). Totul pare un material de promovare a meseriilor care te pot ajuta să depăşeşti cu bine criza. În fond, e şi acesta un serviciu util pe care-l aduci publicului...
Pe trustul Realitatea se bat de mai mult timp cîţiva inşi, care-şi aplică unul altuia inclusiv lovituri sub centură. În urmă cu cîteva luni, asistam la războiul Vîntu-Ghiţă. Acum, Sorin Ovidiu Vîntu i-a predat ştafeta ostilităţilor lui Elan Schwartzenberg, care a preluat afacerea. Desigur, acum avem războiul dintre managerul Sebastian Ghiţă şi patronul Elan Schwartzenberg, iar situaţia din Realitatea TV este – cum se zice la emisiunile de ştiri – „incendiară“. Se aruncă în luptă toate mijloacele, angajaţii sînt ademeniţi să se ralieze într-o tabără sau alta, iar cei doi beligeranţi se duelează în avocaţi şi-n acuzaţii grave.
Mă întreb: Dacă Realitatea TV ar fi o televiziune care ar servi corect interesul public şi s-ar ţine departe de mişmaşuri, oare ar mai fi cineva din România interesat să pună mîna pe ea?