Campania pentru Moldova şi predicţii pentru turul II

Turul I al prezidențialelor din Republica Moldova are, la ora la care scriem aceste rînduri, un rezultat cvasi-cert: Igor Dodon, candidatul pro-rus, puțin peste 48%, Maia Sandu, pro-europeană, puțin peste 38%. La fel de cert pare și turul al II-lea, dar interesant e cum au ajuns moldovenii la un astfel de rezultat. De aici decurg și o serie de estimări pentru ceea ce se va întîmpla pe 13 noiembrie, la votul final. Prezența unei femei în finala unei competiții în care moldovenii își aleg pentru prima oară în mod direct președintele e remarcabilă, dar firească dat fiind felul cum reprezentanta Partidului Acțiune și Solidaritate s-a văzut, public, în perioada cît a fost ministru al Educației (2012-2015). Acestea fiind zise, interesante sînt mutările de imagine și strategie ale principalilor actori politici.

Igor Dodon, candidatul Partidului So­ci­a­liștilor, a defilat cu sloganul „Moldova are viitor“ și cu echivalentul rusesc. În mod cert, Dodon a avut resurse pentru campanie, fiindcă pe un canal de YouTube pe nume „Alegeri Moldova“ am găsit nu mai puțin de 12 spoturi. Dacă e să ne uităm în ele, Dodon e un tip nu numai preocupat de viitor, ci și familist, fiindcă spoturile abordează pe alocuri problematica depopulării Moldovei, mult mai serioasă decît a României. Conform unui studiu al Organizației Internaționale a Migrației, în 2013 erau plecați la muncă peste 40% din moldovenii apți pentru o asemenea activitate. Referirile la familie se potrivesc cu o societate mai tradiționalistă din acest punct de vedere. Le găsim și în materialele unei candidate mai puțin importante, Silvia Radu. Spoturile lui Dodon de pe „Alegeri Moldova“ sînt în limba rusă. Totuși, pe site-ul candidatului găsim și unul în română, cu „voce de la București“, fără accent. Sigla partidului rămîne însă cu litere chirilice. Amestecul lingvistic confirmă faptul că, în campanie, Dodon s-a adresat și vorbitorilor de rusă, și celor de romînă. La fel cum o face rezultatul, de altfel.

Maia Sandu, speranța re­for­miș­ti­lor, a avut o prezență mult mai discretă din punctul de vedere al comunicării publicitare; în loc de asta, s-a remarcat în dezbaterile televizate. Pe același „Alegeri Moldova“ găsim un număr de trei spoturi, realizate cu resurse minime (un simplu panou alb în spate). Execuțiile confirmă ideea vehiculată în cercurile cunoscătorilor din Moldova, că Sandu „nu a avut bani“. O socoteală ingenioasă, făcută de Agora.md, a arătat că Maia Sandu a cheltuit nu mai mult de un leu moldovenesc (cam 20 de bani de-ai noștri) pentru fiecare vot, luînd în considerare costurile de campanie raportate public. Un spot de pe site-ul candidatei, diferit de cele discutate, solicită donații, dar reiese că nu a funcționat. De remarcat, printre altele, predilecția pe care Dodon, Sandu, dar și alți politicieni moldoveni o au pentru „scrisuri animate“ pe ecran, un tip de prezentare la modă în ultima vreme, dar în esență mai ieftin decît filmările propriu-zise. Sloganul Maiei Sandu este în filiația atît de productivului și cîștigătorului „Împreună putem reuși“ al Convenției Democrate de acum 20 de ani: „Împreună vom învinge“. Raportarea la un slogan politic din România e și ea, în sine, o poziționare politică, măcar pentru cei informați.

Vladimir Plahotniuc: deși nu a candidat și nici măcar partidul lui nu a participat la turul I, oligarhul moldovean e singurul care merită inclus pe larg în această discuție fiindcă a făcut o serie de gesturi care merită interpretate. Candidații alții decît Sandu și Dodon au obținut mai puțin de 6% fiecare, cu un notabil 1,8% la Mihai Ghimpu, fosta speranță a României, în ciuda sloganului nu tocmai rău: „Uniți pentru unire“. Înapoi la Plahotniuc, acesta și al său Partid Democrat din Moldova (PDM), condus de Marian Lupu, sînt în Moldova brokerii de putere, adică cei care pot înclina balanța de partea „stîngii“ pro-ruse sau a „dreptei“ pro-occidentale. Plahotniuc a început prin a-l retrage pe Marian Lupu din cursa pentru președinție, ca să evite un scor rușinos, iar ulterior și-a declarat susținerea pentru Maia Sandu. Surse informate din Moldova spun însă că ulterior structura din teritoriu a PDM l a susținut pe Dodon. Capac la toate acestea l-a pus un reportaj „glamoros“, cum s ar spune la Chișinău, difuzat pe televiziunea oligarhului, Prime, în care Plahotniuc își etala costumele și cămășile, sala de sport și, în cele din urmă, una dintre surori. Autor, în paranteză fie spus: celebrul și transnaționalul nostru Cristi Tabără, care a luat-o de la capăt la Chișinău ca angajat al oligarhului.

Una peste alta, în ciuda pronosticurilor care îl dădeau pe Dodon drept învingător cu peste 50%, turul I al prezidențialelor din Republică nu a avut un cîștigător în sens propriu. În sens figurat, acesta este afaceristul discutat mai sus, care are o poziție de forță pentru turul II. Din punctul de vedere al Maiei Sandu, o alianță cu Plahotniuc e greu, dacă nu imposibil de conceput. Însă Dodon are multă nevoie de ajutor, fiindcă Sandu are un scor asemănător cu cele obținute în România de Emil Constantinescu, Traian Băsescu sau Klaus Iohannis în primele tururi din 1996, 2004 și 2014 – cu toții cîștigători în final. În plus, o surpriză neplăcută pentru susținătorii Maiei Sandu a fost procentul foarte redus de prezență la vot al masivei (procentual) diaspore moldovenești din Europa, iar această surpriză s-ar putea transforma în opusul ei la turul II. Cu alte cuvinte, orientarea spre Est sau spre Vest a Moldovei „se joacă“, iar arbitrul e orice altceva decît arbitru.

Foto: adevarul.ro