Căldură mare, monşer!

Grea şi frustrantă trebuie să fie viaţa unui jurnalist de la o televiziune de ştiri! El vrea în permanenţă să ne împărtăşească pulsul fenomenului epocal, iar realitatea " cruda realitate " se dovedeşte a nu fi la înălţimea aşteptărilor sale. Bunăoară, de alegeri. Cu o zi înainte, jurnalistul televiziunii de ştiri intră în trepidaţii. Urmează una dintre zilele acelea!... Redacţiile frisonează, se alertează, se isterizează. Se împart febril sarcinile, se distribuie planurile de atac. Fiecare trebuie să se afle de la primele ore ale dimineţii la locul său, să fie "eficace, ecitabile, speditiv, iust". Şi vine ziua cea mare. Reporterii, răspîndiţi în teren, la secţiile de votare, transmit harnici. Ce transmit? Mai nimic. Faptul că s-au deschis secţiile de votare şi că acestea îşi aşteaptă alegătorii. Mersi, asta ştiam şi noi. Ceva nou? Ăăă... păi... şi că oamenii trebuie să vină la vot. "Numai cei care îşi vor exercita astăzi dreptul inalienabil de vot vor putea să-i tragă de mînecă pe parlamentarii aleşi" " ne spun cei de la Realitatea TV. În timp ce zic asta, jurnaliştii privesc dîrz înainte, cam ca pionierii care, călăuziţi de partid, vedeau viitorul luminos cum se deschide în faţa lor. În plus, harnicii noştri jurnalişti au pregătite o groază de surprize. De exemplu, aşteaptă la Liceul "Jean Monnet" să pice vreun politician. Cînd se anunţă că vine vreunul, se bagă Breaking news şi toată lumea îşi ţine respiraţia, cîteva minute bune, pînă apare în imagine personajul. În final, acesta ajunge, însoţit de familie. Politicianul dă buletinul, primeşte fluturaşul, ştampila şi merge în cabina de vot. Cît stă în cabină, reporterul ne turuie fericit că politicianul a dat buletinul, a primit fluturaşul şi ştampila şi a mers în cabina de vot. După ce iese, politicianul păşeşte radios către urnă, ţinînd la vedere buletinul de vot, şi introduce hîrtia prin fantă. (De fapt, politicianul nu aruncă pur şi simplu buletinul înăuntru, ca orice alegător, ci întîrzie cîteva zeci de secunde cu foaia împăturită în dreptul fantei, pentru ca fotografii acreditaţi să poată imortaliza momentul.) Apoi se lasă asaltat de stolul de microfoane, care-l întreabă gureşe pentru ce a votat. Politicianul zîmbeşte şi spune că a votat pentru România sau pentru o viaţă mai bună sau pentru viitor. Şi uite aşa, din politician în politician şi din îndemnuri în îndemnuri, trece ziua cea mare. Frustrant, nu? E foarte frustrant, pentru că jurnalistul "eficace, ecitabile, speditiv şi iust" ştie multe, dar legea nu-l lasă să ne împărtăşească toată ştiinţa lui. Tot ce poate să ne spună e procentul prezenţei la vot. Care " desigur " este foarte mic. Lumea nu e interesată de vot şi, prin urmare, nici de înotul sincron în apă mică al televiziunilor de ştiri din ziua alegerilor. Dar jurnaliştii sînt deja cu motoarele turate la maximum şi nu se mai pot opri. Duminica trecută, Antena 3 şi Realitatea TV au început să se bîţîie de nerăbdare cu vreo 20 de minute înainte de ora 21, cînd puteau anunţa rezultatele exit poll-urilor. Asta, deşi ştiau că prezenţa la vot fusese de doar douăzeci şi ceva la sută. Pe la fără un sfert, la Realitatea a apărut scris cu galben Breaking news şi am fost anunţaţi: "Avem rezultatele!". La Antena 3, Gâdea era şi el la fel de impacient: avea rezultatele şi nu le putea da. "În mai puţin de nu ştiu cîte minute, vă vom comunica rezultatele" " ni se spunea din timp în timp. Ecranele celor două televiziuni au fost împărţite în trei şi în dreptul fiecărei secţiuni cifrele procentelor se învîrteau haotic. Aceeaşi grafică, acelaşi mod de a crea suspansul. Şi ce suspans! Cam ca la Revelion, "la cumpăna dintre ani". Cînd a venit momentul epocal, şampania, deşi agitată bine înainte, a făcut doar un mic fîs. În vremea asta, românii erau pe la terase, scoşi din case de prima zi de caniculă, şi ciocneau halbele lor de bere.