Analiza pieţei media din 2014

Banii vorbesc, inclusiv, sau mai ales, în piaţa TV din România. Totuşi, încercarea de a înţelege cum vorbesc produce confuzie. Motivul pentru care nu prea mai scriu analize media e acela că încep să semene cu buletinele meteo – foarte interesante, dar, în definitiv, inutile în sensul că ar trebui – sau nu ar trebui – să-ţi iei umbrela mîine, cînd ieşi din casă. E drept, cel mai puternic motiv al inutilităţii lor e acela că tu, cititorule de analize media şi telespectatorule de buletine meteo, uiţi pînă a doua zi dacă trebuie să-ţi iei umbrela sau pe ce televiziune trebuie să dai. 

Ultimul deziderat e mai puţin banal decît pare. Pînă prin februarie, cînd Adrian Sårbu a fost reţinut şi ulterior arestat în urma anchetelor DNA, pentru evaziune fiscală, delapidare şi spălare de bani, tu, dragă cititorule, mutai pe PRO TV, atunci cînd deschideai televizorul, în virtutea unui precept din anii ’90, foarte bine formulat şi încă mai bine promovat, cu eforturi considerabile: „Eşti pe PRO TV? Foarte bine. Asta-i televiziunea.“ De cînd Adrian Sårbu are treabă cu DNA-ul, lucrurile nu mai stau chiar aşa.

şi alte chixuri ale PRO TV-ului rămas fără fondator injectează lehamite în degetul mare, oricum obosit, cu care apăsai pe telecomandă. Dar ce te faci că pe cifre lucrurile nu stau chiar aşa? Şi cu asta intrăm în subiect. 

Fără Sårbu, PRO TV (firma, adică PRO TV SA, care include şi posturi mai mici gen Acasă, PRO Cinema şi altele) a reuşit o răsturnare spectaculoasă a propriului business. De la aproape 20 de milioane de euro pierderi în 2013, a ajuns la un profit de 7,4 milioane în 2014, conform Paginii de media, expertă în regula de trei simplă. De euro, conform situaţiei de la Ministerul de Finanţe din România, fiindcă în statisticile proprietarului, CME/Warner, lucrurile sînt puţin schimbate. Am pomenit despre proprietar numai pentru ca să vă aduc la noua strategie a PRO TV, în care reducerea de costuri pînă la nivelul la care faci profit e prima prioritate. Toată treaba asta se lasă cu apariţia pe post a unor producţii ieftine, cu vagă, dar persistentă aromă estivală de gunoi, care salvgardează beneficiile proprietarului. Să spunem doar că piaţa TV din România a rămas fără azimut,

,

sau cum vreţi să-i zicem şi să trecem la următorul grup TV. 

Următorul grup TV e Antena Group. Are nume armonios, dar şi fondator în puşcărie, pe Dan Voiculescu; strînge la un loc trei televiziuni: Antena 1, Antena Stars şi Euforia. Poate, dragă cititorule, îţi aminteşti vag ceva despre anunţurile triumfale ale Antenelor despre transferurile din PRO TV – Brenciu, Mihai Petre, Bănică Jr. – de anul trecut, ceea ce în sensul articolului de faţă e mare lucru. Toţi cei de mai sus, şi încă alţii, în frunte cu echipa de producţie transferată tot de la PRO TV a Monei Segall, au produs însă o gaură de bani care se cifrează la 13 milioane de euro, conform aceleiaşi surse, citate mai sus. Conglomeratul – ca să folosim o expresie de pe blog-urile şi site-urile de media străine – de

al Cameliei Voiculescu (fata fondatorului, pînă la proba contrarie ea ar trebui să figureze în acte ca proprietar) a tras cu puşca, dar puşca n-a luat foc, nu mai are rost să adăugăm detalii, dar să ştiţi că nu e despre Băsescu şi altele. Pur şi simplu, fondatorul Dan Voiculescu pricepea mai bine ce e de făcut, dar acum e la puşcărie. 

La acest paragraf, dragă cititorule-telespectator, simt cum ţi se iţeşte în minte o întrebare: bine, dar Voiculescu nu e omul ăla rău, pe care-l urîm cu toţii, care face şi drege cu Antena 3? Ei bine, da, dar numai în limitele a vreo 15 milioane cifră de afaceri, produse de Gådea şi şleahta lui de ciuvici, ei ştiu cum, dar cu profit de vreo 206 mii de euro. Grupul Cameliei, sau cum să-i spunem, a produs 61. Tot de milioane. Antena 1, Antena Stars şi Euforia, adică. Cu pierderi. Cu alte cuvinte, atît e Gådea-n contabilitate. Camelia deîmpărţit la patru. Şi, mai ales, cu profit. Grea viaţă. 

Felicitări, în orice caz, ca să pot aminti numai de următorul businessman rentabil de pe lista televiziunilor, care a produs o mulţime de bani, 2,3 milioane de euro în plus. Următorul businessman rentabil e Cristian Burci, cu a sa Prima TV. Dragă cititorule, dacă eşti contabil, te provoc să-mi explici următoarea poveste: în 2013, Prima produce 15 milioane şi pierde 9 pe P&L. Costurile totale sînt de vreo 24, deci. În 2014, ajunge la o rentabilitate astronomică, producînd 9,8 milioane şi realizînd profit de vreo 2,3. Deci costă doar 7,5. Dacă nu ar fi informaţiile pe care le aud cel puţin de la vreo două grupuri de comici vestiţi ai ecranului, care au avut mari probleme cu plata emisiunilor prestate, nu înţeleg cum se poate aşa ceva, mai ales de la un an la altul. PRO TV şi-a sacrificat brand-ul, în esenţă, ca să treacă de la costuri de 132 de milioane la costuri de 127 de milioane, din nou – euro –, iar Prima TV scade de la 24 la 7,5 şi trece pe profit. 

Singura explicaţie e, evident, faptul că cifrele de la Ministerul de Finanţe, redate corect – nu mă îndoiesc – de Pagina de media şi compilate anterior de contabili şi anafuri competente sînt oarecum fanteziste, praf în ochi, economie fictivă, chestia care ne-a dus la criza

în America, în 2008. 

Nepotrivirile de mai sus sînt exact la fel ca toată economia României. Ca dovadă – situaţia Realitatea TV, un brand legendar. Pe vremea cînd Sorin Ovidiu Våntu era altceva decît un videoblogger de Facebook, această instituţie reuşise să piardă 40 de milioane de euro într-un an. Asta era prin 2008-2009, cînd cîinii politici umblau cu colaci de fonduri europene în cozile răsucite în forma siglelor diferitelor partide. Ei bine, Realitatea TV din 2014 reuşeşte cea mai mare pierdere de pe lista televiziunilor, 18 milioane (faţă de 13 milioane Antena Group, dar Antena Group face 61 de milioane, iar Realitatea, 4,6, cifră de afaceri). Deci televiziunea la care Rareş Bogdan şi Cozmin Guşă se felicită reciproc a mîncat, pe tabel, vreo 23 de milioane în 2014. Cu un an înainte, în 2013, mîncase doar 9,6 milioane. Din nou, dacă m-apuc să coroborez cu ce ştiu „pe surse“, cele 23 de milioane sînt sincronizate cu salarii neplătite la timp, disponibilizări şi altele. Cum dracu’?! 

Aş mai putea continua cu alte şi alte cifre. În 2014, Realitatea TV a avut cam o jumătate din rating-ul mediu al României TV. Aceasta a costat însă doar 8,3 milioane în 2014 şi a pierdut doar 1,3 milioane. B1, televiziunea care l-a consacrat pe Robert Turcescu în chip de colonel, a pierdut doar 900 de mii de euro. Şi aşa mai departe. 

V-am zăpăcit? Uite de-aia nu-mi mai place să scriu analize. Dacă mi-aş putea depune demisia din funcţia de analist media, aş face-o acum şi aici, dar aş face-o degeaba. N-ai unde. Nenorocirea e că lumea va continua să mă întrebe ce cred despre profitul lui Cutare şi pierderea lui anti-Cutare. Dacă nu răspund la telefon, să ştiţi că am treabă.  

Cum să devii un Nimeni