Actorul şi telenovela

2 decembrie 2008   MASS COMEDIA

Acum cîtăva vreme, în telenovelele autohtone jucau în rolurile principale numai actori de mîna a doua. În Numai iubirea, prima telenovelă românească, ţineau capul de afiş Alexandru Papadopol (un actor care fusese cîndva promiţător - în Marfa şi banii sau Occident -, dar care se compromisese definitiv în sitcomuri idioate), Corina Dănilă (cunoscută ca prezentatoare de ştiri bulevardiere, la Acasă TV) şi Oana Zăvoranu (o altă prezentatoare de emisiuni TV şi personaj monden, din categoria vedetelor siliconate care apar îmbrăcate sumar în paginile tabloidelor). E adevărat, în telenovela aceasta mai juca şi Tora Vasilescu, una dintre marile noastre actriţe, dar din fericire rolul ei era episodic şi, prin urmare, nu a avut ocazia să se compromită prea mult. În Lacrimi de iubire, continuarea telenovelei Numai iubirea, protagoniştii erau iarăşi doi actori no-name (deci nici o pierdere pentru scenă sau pentru cinematograful adevărat): Adela Popescu şi Dan Bordeianu. Şi, pe lîngă ei, alţi clienţi ai MediaPro-ului: "vocea-off" Cotimanis, cîntăreţul Lucian Viziru şi personajul de decor din emisiunea lui Teo, Nicoleta Luciu. În rolul personajelor secundare apăreau iarăşi actori importanţi - Gheorghe Visu sau Cezara Dafinescu -, dar prezenţa lor putea să treacă, iarăşi, neobservată. Anul acesta, în luna mai, a început să fie difuzată o altă telenovelă care a frînt inimile gospodinelor românce: Inimă de ţigan. Cei doi tineri îndrăgostiţi sînt în continuare jucaţi de doi actori foarte slabi, de fapt insignifianţi ca actori (Andreea Pătraşcu şi Denis Ştefan), dar de data aceasta partiturile marilor nume ale scenei nu mai sînt aşa de sporadice. Iar acestea invadează pur şi simplu distribuţia: Gheorghe Dinică, Florin Zamfirescu, Marin Moraru, Gheorghe Visu, Florina Cercel. Mă întreb şi eu, ca prostul: oare cum o fi pentru un actor de valoarea lui Gheorghe Dinică să dea replică Nicoletei Luciu sau lui Lucian Viziru (oameni care nu au nici o treabă cu actoria)? Oare cum e să ajungi, după ce ţi-ai respectat o viaţă întreagă meseria şi vocaţia, să-ţi legi numele de o producţie aşa de rudimentară şi să trebuiască să zici replici aşa de penibile? Unii ar spune că un mare actor sfinţeşte locul şi că îşi poate dovedi talentul în orice condiţii. După cum ştim, nu e bine să împarţi mărgăritare în cocina de porci. Oricît talent ai avea, un scenarist şi un regizor prost te pot îngropa destul de repede în mizeria pe care o produc. Este cazul, de exemplu, lui Gheorghe Visu, care a intrat foarte bine în pielea personajului State, numai că performanţa lui a fost minată de cei care se află la comenzile serialului şi care au găsit de cuviinţă să apese pedala de acceleraţie pînă la fund. În telenovele, nu există nuanţe şi lucruri făcute cu măsură, ci numai alb şi negru şi exageraţiuni. Rezultatul este că personajul lui Visu a devenit destul de repede o caricatură (mai ales în continuarea de acum a telenovelei Inimă de ţigan, Regina), iar jocul actorului s-a umplut de ridicol. În fine, există voci care spun că actorii sînt de fapt de plîns, fiindcă sînt obligaţi să facă astfel de compromisuri pentru a supravieţui. Într-un interviu pe care mi l-a acordat acum ceva timp Anamaria Marinca, s-a referit şi la această chestiune. "Nu eşti obligat să faci compromisuri. Despre ce vorbim? Vorbim despre oameni care vor mai mulţi bani, vor maşină nouă?... Am prieteni apropiaţi, actori, oameni preţioşi pentru mine, care au rămas în România şi care nu fac compromisuri. Şi supravieţuiesc, să ştiţi! Fără să-şi fi trădat visele în care credeau cînd au ales să devină actori. Nu faci telenovele să supravieţuieşti!" - îmi spunea ea. Din fericire, au mai rămas destui actori valoroşi care nu apar în telenovele şi care nici nu se gîndesc să apară. De exemplu, un Iureş, un Caramitru, un Rebengiuc, un Albulescu sau, dintre tineri, un Marius Manole (Adevărul literar şi artistic de miercurea trecută a scris despre aceşti ultimi mohicani ai scenei). Ei merită cu prisosinţă nu numai aplauzele, dar şi respectul nostru.

Mai multe