A fi sau a nu fi ziarist

10 noiembrie 2006   MASS COMEDIA

Faptele (atît cît le ştim la ora aşternerii acestor rînduri): Octombrie 2006. Spectaculoasă arestare la Cluj-Napoca: Liviu Man , preşedintele trustului Gazeta, alături de jurnaliştii Ioan Oţel , Aurel Mureşan , Dorel Vidican şi Anca Cocuţ au primit mandate de arestare pe 29 de zile. Adrian Avarvarei , al şaselea inculpat în dosar, are interdicţie de a părăsi Clujul şi de a comunica în vreun fel cu arestaţii. Toţi sînt acuzaţi de şantaj. Detaliu În urmă cu un deceniu şi mai bine, Liviu Man conducea revista NU, una dintre cele mai antifeseniste din ţară. Background Nu e prima arestare de ziarişti din România postdecembristă, nici măcar prima pentru acuzaţia de şantaj, dar par să fie cele mai ample acţiuni de profil - atît cea a învinuiţilor, cît şi cea a organelor de urmărire şi anchetă. Apărarea Într-un comunicat remis presei, directorii trustului neagă acuzaţiile şi acuză autorităţile de abuz. De 16 ani, ziarul scrie despre acte de corupţie, licitaţii trucate, securişti. Arestarea ar fi o răzbunare a indivizilor şi a structurilor pe care ziariştii clujeni le-au tot atacat. Vox populi (pe un forum) Unu’: Eu am spus de mai multe ori că mass-media din România este coruptă şi duce cetăţeanul român în eroare cu tot felul de informaţii false. Altu’: Daţi-mi voie să pun o întrebare: pe cine poţi să şantajezi, pe cel cinstit, aşa-i? Al treilea (din Canada): Cine a devalizat total economia României? Trustul Gazeta, care este cel mai liber, bătăios şi luptător şi citit ziar din România? Al patrulea: Măi băiete, din Canada, poate acolo Gazeta e cea mai citită, aici peste 80% din populaţia ţării nu a auzit de acest ziar, pînă la scandal. Sînt şi alte ziare care scriu despre corupţie, despre mafie, despre afaceri necurate, dar la un alt nivel, mult mai profi, şi cu tiraje care depăşesc totuşi 1000 de cititori, nu ca aceste fiţuici săptămînale... Breasla (oficial) "Clubul Român de Presă consideră că percheziţiile, audierile şi reţinerile efectuate de autorităţile clujene, la redacţiile ziarelor Bună ziua, Ardeal! şi Gazeta de Cluj nu constituie un atac la libertatea presei. Ziariştii implicaţi trebuie să răspundă multiplelor acuzaţii de şantaj, potrivit legii. Totodată, CRP atrage atenţia asupra discreditării profesiei de gazetar pe care conducerea trustului Gazeta a înfăptuit-o prin angajarea pe post de jurnalişti a unor foşti poliţişti şi procurori implicaţi în scandaluri de corupţie, sexuale şi de abuz în serviciu." Dizertaţie Comunicatul CRP este corect, dacă ziariştii clujeni au o problemă reală. Dintr-o apariţie TV a preşedintelui Clubului, Cristian Tudor Popescu, am înţeles că oamenii ştiu că e pe bune. Sigur, ar fi de discutat dacă reprezentanţii breslei trebuie să aprobe o acţiune cu mascaţi sau doar să o acuze, atunci cînd nu e nejustificată - dar să nu fim cîrcotaşi. Problema e alta: cu această tristă ocazie s-a redeschis o bizară discuţie despre cine este sau nu este ziarist, mai exact cine are/n-are voie să fie. În particular, dl Popescu reiterează ideea cu legitimaţia de presă naţional recunoscută, care să fie acordată conform unor criterii cu care să cădem toţi de acord. Aş susţine ideea numai de dragul de-a vedea cum se ajunge la acordul ăsta! În primul rînd, avem o problemă majoră de concept. E sau nu ziarist cronicarul de artă plastică a cărui rubrică apare într-o publicaţie trimestrială şi-n rest nu scrie nimic în presă? Dar autorul de horoscoape? Dar ăla care ţine rubrica meteo şi p-aia cu unde-s radarele Poliţiei Rutiere? Dar autorul de integrame? În al doilea rînd, cum preşedintele CRP se gîndea probabil (şi) la criteriile morale, "implicaţi în scandaluri de corupţie" poate provoca indignare ("Cum naiba i-au angajat!?"), dar ridică o extrem de spinoasă chestiune: ce facem cu patronii de presă implicaţi similar - dar, nu-i aşa?, fără să se fi dovedit nimic oficial, fără să existe o sentinţă definitivă şi irevocabilă? În al treilea rînd, ar fi o idee minunată - acum ca şi întotdeauna - să nu reinventăm roata. Ce ţări cu tradiţie democratică în presă au vreo reglementare privind accesul la paginile tipărite? Şi, dacă există, mor să ştiu cum au pus-o în practică: dacă unu’ nu primeşte ţidula (De la cine? De la o comisie, fireşte! Şi cine decide cine face parte din comisie? Ziariştii, prin vot. Păi, care ziarişti, că încă nu e nici unul validat!?) şi totuşi scrie cronica meciului Real-Steaua, ce păţeşte? Îl dă afară din ţară? Dar publicaţia ce păţeşte? Singurul lucru la care sînt sigur că nu s-a gîndit dl Popescu este ideea de a selecta jurnaliştii după pregătirea de specialitate. Asta pentru că domnia sa este absolvent de Automatică, după cum subsemnatul a terminat Informatica. Vrînd-nevrînd, jurnalismul rămîne probabil singura profesie din România în care poţi pătrunde şi chiar prospera (nu e cazul meu) fără o pregătire specializată. Ceea ce - între noi fie vorba - ar face şi mai bizară decizia de a acorda legitimaţii. Pe de altă parte, dacă acceptăm automaticieni, informaticieni, geologi etc. - aşa cum se întîmplă lucrurile de facto - sper că nu i-ar trece cuiva prin cap să excepteze anumite profesii, cum ar fi cea de poliţist. Concluzie Fraţilor, fu revoluţie, e democraţie, e capitalism, e liberă concurenţă! Ruşine eternă gazetarilor care-şi folosesc poziţia pentru a şantaja - fie ei foşti poliţişti sexuali sau doctori în jurnalism (că doar imoralitatea n-o fi apanajul unora şi exclusă la ceilalţi!) -, dar eliminarea lepădăturilor din presă trebuie să se facă pe cale naturală, nu prin regulamente şi legitimaţii. Pe cale naturală înseamnă prin sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă sau prin pierderea credibilităţii, cădere de audienţă, faliment, good bye. Orice altă metodă ar fi o aiureală - atît din punct de vedere moral, cît şi practic.

Mai multe