Manualul unic de stat şi de fluierat a pagubă

Nu vorbim despre prestația domnului ministru al Educației în aceste luni de mandat, fiindcă e drumul sigur către depresie: în fața camerelor de luat vederi se comportă precum un elev care știe că are în ghiozdan caietul de teme, dar fără teme… Vorbim, însă, despre situația manualelor școlare. De ceva timp încoace umblă prin spațiul public o decizie halucinantă: din cauza numeroaselor contestații formulate de edituri cu privire la selecția manualelor (cu rezultatul unei indefinite prelungiri a intervalului în care contestațiile cu pricina vor putea fi analizate), manualele nu vor fi tipărite în timp util. Și atunci, cu toată înțelepciunea de care dispune, domnul ministru Pop a hotărît ca Editura Didactică și Pedagogică să preia, singură, tipărirea tuturor manualelor de clasa a V-a.

Față de această decizie irațională am de făcut următoarele comentarii.

● Am scris, de-a lungul timpului, multe articole despre stupizeniile găsite în manualele școlare. Multe dintre ele se găseau tocmai în manualele Editurii Didactice și Pedagogice. Am să reiau cîteva exemple din cel de biologie, clasa a VI-a. Mesajul introductiv este acela că trebuie să iubim animalele. După care sînt prezentate o mulțime de experimente, care mai de care mai stranii, mai inutile și mai lipsite de inimă și de ficat: disecții pe iepuri, detergent turnat în acvarii ca să vezi ce efect are asupra peștilor, smulgerea capului cărăbușilor (pe viu!) cu penseta, injectare de acid azotic în interiorul unei rîme ca să vezi ce culoare capătă etc. Mai apoi, una dintre temele pentru acasă sună astfel: „Urmăreşte frecvenţa uciderii animalelor de automobilele care trec pe şoseaua din faţa casei tale. Ce constaţi?“ Și încă două mostre de înțelepciune didactică: „Vom deveni buni prieteni ai animalelor atunci cînd vor dispărea toate praștiile“, „La păsări, comportamentul sexual se manifestă prin găsirea reciprocă a sexelor și se manifestă în diverse moduri“. Cam asta am avut de spus despre rigoarea editurii alese pentru a livra manualele elevilor noștri.

● Nu înțeleg care este motivul pentru care a fost aleasă editura de stat ca soluție pentru tipărirea manualelor: probabil că ea singură se află deasupra oricăror suspiciuni de neprofesionalism, de contaminare prin interese și comisioane private. Doar știm că așa se derulează orice contracte în care este implicat statul nostru…

● În afară de editorii înșiși și de Ministerul Educației, nu știe nimeni nimic, de fapt, despre „laboratorul misterios“ în care se realizează procesul de elaborare a programei și de tipărire a manualelor: există un calendar public care să conțină toate etapele de reformare a manualelor, de la curriculum la obiectul finit? Există o listă publică a standardelor pe care o editură trebuie să le îndeplinească, astfel încît să se califice în concursul de editare a manualelor? Știe toată lumea interesată în ce constau celebrele contestații ale editurilor, nemulțumite de felul în care s-a făcut selecția la concurs?

● Pe de altă parte, tot la această rubrică am scris și nenumărate articole în care am dat exemple de „mărgăritare“ cuprinse în manualele editurilor private. Inflația de manuale proaste ar trebui să devină un subiect prioritar în dezbaterile publice fiindcă, în halul în care arată, ele nu pot deveni un argument serios împotriva „manualului unic“.

● Încerc, de ceva timp, să aflu date profesionale despre autorii manualelor de stat sau private, existente la acest moment: nu am de unde. Nici o editură nu prezintă CV-ul autorilor, nici isprăvile lor profesionale, de natură să-i recomande pentru o asemenea importantă activitate.

● Bun, avem curriculum nou la gimnaziu. Sîntem asigurați că va fi ceva cu adevărat revoluționar. Dar nu se spune absolut nimic despre programele de pregătire a profesorilor, programe care să îi familiarizeze cu noile structuri de predare și cu noile perspective didactice.

● Și, nu în ultimul rînd, nu se înțelege de ce aflăm în prag de septembrie că vom avea, pentru clasa a V-a, de exemplu, manuale de sport, dar manuale de matematică nu.

Soluția manualului unic e proastă. Și suspectă. Și ineficentă. Și, în plus, un motiv foarte bun pentru ca profesorii, părinții, elevii să fie cel puțin la fel de indignați precum au fost în privința interzicerii telefoanelor mobile sau a introducerii uniformelor. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro