Magazinul cu vinuri. Piaţa Traian

Are vinuri de Urlaţi. Dar mai are ceva: preţuri peste sutademii pe vinul în sticlă. Pentru mine Urlaţiul nu înseamnă decît vie dusă, terminată. Ce vin să-mi dea mie Urlaţiul? Astea două le-am simţit în magazin şi astea m-au mînat să ies cum am intrat. Erau sticle pe rafturi şi preţuri şi un iz de boască. Şi vînzătorul care mi-a prezentat calm ţările cu vinurile din rafturi. Nimic-nimic nu mă reţinea în loc. Nici să cumpăr, nici să mă aventurez spre a lua o sticlă de Urlaţi. Nu-mi trebuia. N-aveam chef. Nu conta. Nu vroiam aventura. Nu-mi doream noutatea. N-aveam ce face cu Urlaţiul. De ce-am intrat? De ce-am pierdut cinciminute din mine? De ce? De ce nu?

Ăla era răgazul meu pe ziua aceea caldă de duminică. Un răgaz. Un moment în care eu nu eram cu ochii pe mine. Un moment în care eu nu eram cu ochii pe mine. Are vinuri de Urlaţi. Dar mai are ceva: preţuri peste sutademii pe vinul în sticlă. Pentru mine Urlaţiul nu înseamnă decît vie dusă, terminată. Ce vin să-mi dea mie Urlaţiul? Astea două le-am simţit în magazin şi astea m-au mînat să ies cum am intrat. Erau sticle pe rafturi şi preţuri şi un iz de boască. Şi vînzătorul care mi-a prezentat calm ţările cu vinurile din rafturi. Nimic-nimic nu mă reţinea în loc. Nici să cumpăr, nici să mă aventurez spre a lua o sticlă de Urlaţi. Nu-mi trebuia. N-aveam chef. Nu conta. Nu vroiam aventura. Nu-mi doream noutatea. N-aveam ce face cu Urlaţiul. De ce-am intrat? De ce-am pierdut cinciminute din mine? De ce? De ce nu? Ăla era răgazul meu pe ziua aceea caldă de duminică. Un răgaz. În care soarele era deplin. Afară. Gratis. De octombrie tîrziu.