Lumea scrisă

M-am apucat să scriu, la un moment dat, un text şi ceva mi s-a părut imediat în neregulă, de la primele cuvinte ieşite din tastatură. Ceva era total nefamiliar şi străin ochiului meu. Mi-am dat seama că începusem să scriu cu nişte fonturi pe care nu le mai folosisem niciodată pînă acum. Habar n-am cum săriseră setările mele, aşezate de obicei cuminte ori pe un Arial 12, ori pe un Times New Roman, în ceva care se numeşte Seravek Extralight. Exact. Probabil că n-aţi auzit de fontul ăsta, doar dacă nu sînteţi de meserie – tipograf, layouter, advertiser, ceva.

Drept e că, de o vreme, ideea fonturilor, a caracterelor tipografice folosite de-a lungul timpului ca semn cultural, antropologic al vremilor respective, a ajuns să mă obsedeze cumva. N-am nici pe departe pretenţia că mă pricep. Există forumuri de profesionişti în ale fonturilor care m-ar face ferfeniţă (pe drept cuvînt) imediat ce aş deschide gura. Nu, în cazul meu e vorba mai degrabă de o interpretare personală, o simbolistică intimă legată de o percepţie singulară a unui individ asupra vremurilor pe care le-a trăit şi le trăieşte, uitîndu-se la cum apar aceste vremuri în scris. Afişe de film, reviste, logo-uri diverse – de la îmbrăcăminte pînă la conserve de peşte, nume de magazine, detergenţi. Toate ne ating memoria şi modul în care le percepem, şi prin caracterele, fonturile în care sînt ele scrie. Să vă dau un exemplu. Vă mai aduceţi aminte (fetelor?) cum era scris titlul în original în Pe aripile vîntului? Dar acel Gone with the Wind, posterul relansat în 1966 în stilul reclamelor americane din anii ’30? Probabil că acum, imediat, nu vă vine în faţa ochilor, dar odată văzut, îl recunoaşteţi. Dar ET? Literele luminoase scrise parcă de mînă pe fundalul nopţii cu lună peste care zboară celebra bicicletă? Jurassic Park? Trainspotting? Trainspotting – cu un poster devenit şi el iconic pentru anii ’90, scris într-o Helvetică albă peste un fond oranj?

În memoria mea personală a caracterelor tipografice îşi mai are locul şi logo-ul magazinului Unirea din Bucureşti, aşa cum îl mai ţin minte din anii ’80. Un U rotunjit şi gras, dublat pe dinafară de un model la fel de rotunjit. Sau cutia de detergent pe care scria Dero, cu litere la fel de rotunde? Am văzut acelaşi tip de caractere pe care le-aş fi asociat mai degrabă anilor ’60-’70 – ceva mai psihedelice şi mai incomode la citit – în reclamele stradale în Turcia anilor 2000. Ţin minte că mi se păruse ciudat aerul uşor anacronic al unor cartiere şi oraşe de acolo, dar n-am ştiut bine unde să mă uit. Pînă am înţeles care era secretul. Fonturile vechi pe care le vedeam pe stradă. La fel mi se întîmplă cînd văd acum majoritatea micilor spălătorii de maşini, de cartier. Aţi observat că proprietarii sau designerii lor, dacă or avea aşa ceva, aleg să folosească litere foarte puţin industriale şi mai degrabă un soi de italice cu înflorituri? Bănuiesc că e o chestie de percepţie. Sîntem prietenoşi şi familiari, hai la noi să speli maşina! Asta, bineînţeles, în cazul în care oamenii ăştia aleg conştient să folosească fonturile respective cu un scop.

Asociem goticele (cu varianta aşa-numitelor Fraktur) poate cu Nibelungii şi, de cele mai multe ori, cu naziştii, care le-au folosit enorm şi apoi le-au abandonat. În 1941, Martin Bormann, omul de încredere al lui Hitler, trimitea o înştiinţare prin care se interziceau aceste Fraktur, ca fiind o invenţie evreiască. Ca atare, se impunea folosirea altor fonturi, Antiqua, pe numele lor ca formă totală de distanţare de pînă atunci inofensivele fonturi evreieşti. Se vor schimba, la fel, manualele, actele oficiale şi inscripţiile stradale.

Cam aşa, multe dintre fonturi vin în spate cu o încărcătură de istorie, de poveste urîtă şi de poveste frumoasă şi cu multă viaţă trăită. Cu amintiri teribil de personale. Cu experienţa intimă a fiecăruia dintre noi. Cu literele caligrafiate în primele caiete liniate, şi cu neuitate cărţi de poveşti ale căror prime fraze începeau cu o literă imensă şi frumos împodobită, ca un basm. Uitaţi-vă în jur. Lumea e scrisă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.